Lotul preoţilor de la Episcopia din Galaţi sub teroarea Securităţii comuniste (III)

Numai o parte dintre cei cinci preoţi, pe care i-am prezentat până acum, aveau un trecut politic legionar. Unii, precum Ştefan Căşaru, fuseseră implicaţi profund în actele politice legionare de la Galaţi, din toamna lui 1940, atunci când la putere se aflau generalul Ion Antonescu şi Mişcarea Legionară. Activitatea lor nu a constat în acte reprobabile, ci în implicarea în ceea ce Mişcarea dorea să schimbe în interiorul Bisericii. Gesturile lor politice s-au precipitat în confuzia creată de rebeliunea legionară, fără efecte, dar pentru care ulterior s-au găsit motive de trimiteri în justiţie. Excepţie face cazul lui Iov Carp, a cărui condamnare este discutabilă, atâta vreme când din ordinul expres al generalului Antonescu foarte mulţi preoţi au suferit abuzurile funcţionarilor din Poliţie şi Justiţie, numai pentru faptul că dintre aceştia se manifestaseră alături de guvernarea legionară. Toate acestea au constituit antecedente politice în ochii ofiţerilor de Securitate, alături de pregătirea teologică a acestor cinci preoţi pe care o aveau la Seminarul Teologic din Galaţi. Apoi, păstrarea şi cultivarea legăturilor acestor clerici cu episcopul Valerian Zaharia al Oradei, cunoscut în evidenţele Securităţii cu trecut "legionar", în contextul anihilării fenomenului Vladimireşti şi sub valul arestărilor determinat de revoluţia de la Budapesta, în diferite ocazii, precum: la întâlnirea de 30 de ani de la absolvirea seminarului (1957), la sfinţirea unor biserici, sprijinul acordat familiilor preoţilor aflaţi în detenţie, toate acestea au fost elementele prin care ochiul vigilent al partidului a considerat că se afla în faţa unei "conspiraţii legionare" în jurul episcopului gălăţean Chesarie Păunescu. Toţi cei cinci preoţi au fost arestaţi în data de 22 decembrie 1961 şi trimişi în ancheta Securităţii din Galaţi, alături de alţi trei mireni: Vasile Ciubucciu, cunoscut croitor al clericilor şi seminariştilor din Galaţi; Ion Frosin, învăţător, şi Gheorghe Rădulescu, inginer electromecanic, apropiaţi de activitatea misionară a acestor clerici. După aproape un an de anchete, la 5 noiembrie 1962, clericii gălăţeni erau condamnaţi de Tribunalul Militar Bucureşti pentru infracţiunea de "uneltire contra ordinii sociale" la închisoare corecţională şi confiscarea averii, prin Sentinţa nr. 58, fiecare primind după cum urmează: Anghel Gomolea - 5 ani; Ştefan Căşaru - 7 ani; Constantin Rusu - 9 ani; Iov Carp - 5 ani şi Ioniţă Buşilă - 3 ani. În urma recursului, prin Decizia nr. 312/14 decembrie 1962 a Colegiului Militar Bucureşti, au fost reduse pedepsele pentru Ştefan Căşaru la 5 ani şi Constantin Rusu la 7 ani. Fiecare cleric a executat pedeapsa dată de "justiţia populară", după cum urmează: Anghel Gomolea a cunoscut penitenciarele de la Galaţi (1962), Jilava (1962-1963) şi lagărele de muncă de la Salcia-Ostrov (după august 1963), fiind eliberat la 1 august 1964; Ştefan Căşaru a cunoscut penitenciarul de la Galaţi, fiind eliberat la 16 aprilie 1964; Constantin Rusu a cunoscut penitenciarele de la Galaţi (1962), Jilava (1962-1963) şi Ostrov (din martie 1963), fiind eliberat la 1 august 1964; Iov Carp a cunoscut penitenciarele de la Galaţi (1962), Jilava (1962-1963), Aiud (martie 1963) şi lagărul de muncă de la Ostrov (din mai 1963), fiind eliberat la 1 august 1964, şi Ioniţă Buşilă, care a fost deţinut în penitenciarul de la Galaţi, până eliberare, la 16 aprilie 1964.