Nu voi înțelege niciodată de ce trebuie ca unele legi să se lupte cu istoria, cu personalități care au trăit demult, au biruit, au și greșit, dar au lăsat opere viabile. Octavian Goga (1881-1938) nu a trăit,
Maica Agafia Moisa, stareţa de la Agafton
S-a născut în 1886, într-o familie de ţărani credincioşi din ţinutul Dorohoi. La vârsta de 6 ani a fost luată de o mătuşă şi dusă la Mănăstirea Agafton. Aici a învăţat carte, să deprindă muzica bisericească, iar atunci când mitropolitul Pimen al Moldovei a înfiinţat atelierele de covoare, în 1912, a început să lucreze covoare pentru supravieţuirea obştii monahale. În 1904 a fost tunsă în monahism, după ce fusese ucenica maicii Olimpiada Iuraşcu, stareţa Mănăstirii Agafton şi una dintre cele trei mătuşi ale poetului Mihai Eminescu. În 1917, maica Agafia a ajuns econoama mănăstirii, având această ascultare timp de 32 de ani. În 1949 a fost numită stareţă peste cele 240 de maici, la vremea aceea Agafton fiind principala mănăstire din zona Botoşanilor.
Maica Agafia a stăreţit timp de 10 ani, în 1959 fiind obligată să plece din mănăstire prin aplicarea Decretului 410. A vieţuit ca o autentică monahie în lume, la o familie de credincioşi din Iaşi, până în 1965. A fost primită ca pensionară în Mănăstirea Slatina, de lângă Fălticeni, unde funcţiona un azil pentru maicile bătrâne. Aici şi-a găsit sfârşitul, după anul 1972.



.jpg)