Unirea Principatelor a fost un act deopotrivă intern și internațional, ea realizându-se prin voința românilor, aprobată și recunoscută treptat de marile puteri. Ea nu vine de nicăieri ca să meargă spre
25 Ian, 2026
Mănăstirea Agapia la 1900
Aşezământul de la Agapia îşi are începuturile în secolul al XIV-lea, atunci când sihastrul Agapie de la marea lavră a Moldovei, Neamţ, întemeia o biserică de lemn, cu hramul "Schimbarea la faţă", pe locul Schitului Agapia veche de astăzi. Însă, din cauza terenului accidentat şi a repetatelor refaceri ale schitului, s-a hotărât ridicarea unui alt aşezământ, în vale, care a primit numele de Agapia nouă sau din vale. Noul aşezământ a fost întemeiat de hatmanul Gavril Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu, care l-a sfinţit la 12 septembrie 1647. Până la 1803, Agapia a fost mănăstire de călugări, când mitropolitul Veniamin Costachi a obţinut prin hrisov domnesc transformarea în aşezământ de maici. La 1821, mănăstirea a fost arsă, mai ales biserica, ce a cunoscut reparaţii în 1858 şi 1862, prin adăugarea unui pridvor închis cu o turlă şi alta pe altar, alături de cea a Pantocratorului.
Ilustrata de epocă reprezintă întocmai biserica cu cele trei turle care s-au păstrat până la incendiul din 1903, pe care le-a distrus. După refacerea de la începutul secolului al XX-lea, bisericii i s-a păstrat numai turla de pe Pantocrator, aşa cum se poate vedea în prezent.
