Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Mănăstirea Agapia la 1900

Mănăstirea Agapia la 1900

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 12 Martie 2011

Aşezământul de la Agapia îşi are începuturile în secolul al XIV-lea, atunci când sihastrul Agapie de la marea lavră a Moldovei, Neamţ, întemeia o biserică de lemn, cu hramul "Schimbarea la faţă", pe locul Schitului Agapia veche de astăzi. Însă, din cauza terenului accidentat şi a repetatelor refaceri ale schitului, s-a hotărât ridicarea unui alt aşezământ, în vale, care a primit numele de Agapia nouă sau din vale. Noul aşezământ a fost întemeiat de hatmanul Gavril Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu, care l-a sfinţit la 12 septembrie 1647. Până la 1803, Agapia a fost mănăstire de călugări, când mitropolitul Veniamin Costachi a obţinut prin hrisov domnesc transformarea în aşezământ de maici. La 1821, mănăstirea a fost arsă, mai ales biserica, ce a cunoscut reparaţii în 1858 şi 1862, prin adăugarea unui pridvor închis cu o turlă şi alta pe altar, alături de cea a Pantocratorului.

Ilustrata de epocă reprezintă întocmai biserica cu cele trei turle care s-au păstrat până la incendiul din 1903, pe care le-a distrus.

După refacerea de la începutul secolului al XX-lea, bisericii i s-a păstrat numai turla de pe Pantocrator, aşa cum se poate vedea în prezent.