Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Mănăstirea boierească Polovragi la 1900

Mănăstirea boierească Polovragi la 1900

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 28 Aug, 2010

Aşezământul monahal din apropierea Cheilor Olteţului, din jud. Gorj, îşi are începuturile pe la 1505, când Radu Comisul şi Petru Spătaru ridicau o mănăstire cu hramul Adormirii Maicii Domnului. În 1629, mănăstirea a intrat în posesia lui Pârâianu Milescu, banul Craiovei, apoi, după 1643, jupânul Danciu Pârâianu a ridicat biserica actuală, cu sprijinul domnitorului Matei Basarab, tot acum fiind închinată Sfântului Mormânt. Dar Constantin Brâncoveanu a răscumpărat-o, a zugrăvit biserica,

i-a aşezat un pridvor în stil brâncovenesc, a refăcut chiliile, clopotniţa şi zidul de incintă. Prin aceste lucrări, mănăstirea devenise o adevărată fortăreaţă, încât, în timpul ocupaţiei austriece, aici a fost stabilită reşedinţa generalului Stainville şi a fost postat un batalion. La atacul tâlhăresc al lui Pasvant-oglu, din 1802, călugării au fost nevoiţi să ascundă odoarele mănăstirii în apa Olteţului. Pentru frumuseţea şi situarea ei în apropierea munţilor, la sfârşitul secolului al XIX-lea, mănăstirea era deseori vizitată de prinţul moştenitor Ferdinand şi soţia sa, Maria.