Aşezământul monahal din apropierea Cheilor Olteţului, din jud. Gorj, îşi are începuturile pe la 1505, când Radu Comisul şi Petru Spătaru ridicau o mănăstire cu hramul Adormirii Maicii Domnului. În 1629, mănăstirea a intrat în posesia lui Pârâianu Milescu, banul Craiovei, apoi, după 1643, jupânul Danciu Pârâianu a ridicat biserica actuală, cu sprijinul domnitorului Matei Basarab, tot acum fiind închinată Sfântului Mormânt. Dar Constantin Brâncoveanu a răscumpărat-o, a zugrăvit biserica,
i-a aşezat un pridvor în stil brâncovenesc, a refăcut chiliile, clopotniţa şi zidul de incintă. Prin aceste lucrări, mănăstirea devenise o adevărată fortăreaţă, încât, în timpul ocupaţiei austriece, aici a fost stabilită reşedinţa generalului Stainville şi a fost postat un batalion. La atacul tâlhăresc al lui Pasvant-oglu, din 1802, călugării au fost nevoiţi să ascundă odoarele mănăstirii în apa Olteţului. Pentru frumuseţea şi situarea ei în apropierea munţilor, la sfârşitul secolului al XIX-lea, mănăstirea era deseori vizitată de prinţul moştenitor Ferdinand şi soţia sa, Maria.În fototeca Muzeului Național de Istorie a României se păstrează o fotografie de familie a Casei Regale, de la începutul secolului XX, undeva prin 1902, în care regele Carol privește împreună cu nepotul
Făurirea Marii Uniri la 1918 și recunoașterea ei internațională prin tratatele de pace încheiate la Paris în anii 1919-1920 au reprezentat unele dintre momentele cele mai frumoase ale istoriei neamului
Când, în 1935, Persia adopta oficial numele de Iran, această schimbare onomastică la nivelul relațiilor cu cancelariile internaționale era de fapt o recunoaștere generală a etnonimului arya („nobili”), cu
Unirea de la 1859 s-a făcut cu rânduială și chibzuință. Ea trebuie studiată în școli ca atare, ca bază a Marii Uniri și a tuturor înfăptuirilor care, între anii 1859 și 1918, au condus la aplicarea
„Zis-a Domnul: Vedeți să nu fiți amăgiți, căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, iar vremea s-a apropiat. Nu mergeți după ei. Iar când veți auzi de războaie și de răzmerițe, să nu vă
În anul 300, Episcopul Ierusalimului, Ermon, a trimis episcopi misionari care să vestească pe Iisus Hristos Domnul şi la alte neamuri. Dintre aceşti episcopi, Efrem şi Vasilevs au fost trimişi la Herson, în
