Mănăstirea Clocociov din Slatina la mijlocul secolului trecut

În partea de sud a oraşului Slatina, reşedinţă episcopală, într-o oază de linişte şi rugăciune, se ridică semeaţă Mănăstirea Clocociov. Începuturile acesteia se pierd în negura istoriei. Apare în documente în vremea domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521), însă fără detalii despre organizarea şi activitatea acesteia. În documente ne mai apare în vremea voievodului Mihai Viteazul, care i-a întărit o serie de domenii funciare şi de bălţi, ceea ce înseamnă că aşezământul de la Clocociov era important. Un alt domnitor, Alexandru Coconul (1623-1627), este cel care o închină mănăstirii Ţării Româneşti de la muntele Athos, numită Cutlumuş. În prima jumătate a secolului al XVII-lea sunt mai multe judecăţi ale călugărilor de la Clocociov pentru anumite moşii, situaţie care reflectă poziţia pe care o ocupa acest aşezământ în monahismul Ţării Româneşti. În vremea domniei lui Matei Basarab, Clocociovul cunoaşte o refacere totală. Conform pisaniei, care însă s-a pierdut la mijlocul secolului al XIX-lea, jupan Diicul, vel agă, rudă a domnitorului, cu soţia Dumitra şi mama lui, Mara, a fost cel care „a temelit şi a zidit“ biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“. Biserica a fost ridicată într-un timp scurt, mai-august 1645, acelaşi boier fiind cel care refăcuse cetatea Târgoviştei. Biserica a fost construită după un plan triconc, cu trei turle zvelte, una pe pronaos şi alte două pe naos, intrarea făcându-se printr-un pridvor format din coloane masive zidite. Un alt izvor istoric despre Clocociov este din 19 august 1657, de la arhidiaconul Pavel de Alep, care în călătoria sa, alături de patriarhul Macarie al III-lea al Antiohiei, nota că „stăpânită de egumeni şi de călugări greci, de la Mănăstirea Cutlumuş din Sfântul Munte“. În martie 1766, un ierodiacon Grigore avea poruncă de la Mitropolia Ungrovlahiei de a întocmi un catastih cu toată averea şi hrisoavele acestei mănăstiri. Apoi, la 23 iulie 1862, arhimandritul Atanasie, egumenul Mănăstirii Clocociov, făcea o însemnare deasupra uşii pronaosului: „Această sfântă biserică s-a zugrăvit şi s-a împodobit“. Această reparaţie interioară a bisericii se făcea după cutremurul din 1838, când turlele se prăbuşiseră. Un an mai târziu, acestei mănăstiri i-a fost secularizată averea şi obştea risipită. Clădirile din incintă au intrat într-o inevitabilă degradare, la 1899, singurul călugăr rămas abia mai putând locui în preajma sfântului lăcaş. Se pare că la 1883 s-au făcut o serie de reparaţii la biserică, pentru a fi deschisă ca filie a Parohiei „Sfântul Nicolae“ - Clocociov din Slatina, formată din 234 de familii, respectiv 985 de suflete. După 1901, aici a slujit părintele Constantin Milcoveanu, absolvent al Seminarului Teologic inferior. În perioada interbelică, la iniţiativa lui Ion Milcoveanu şi cu binecuvântarea episcopului Nichita Duma al Argeşului, s-au făcut o serie de reparaţii, în special la pictură. După 1976, în acest aşezământ se reînfiripă viaţa monahicească, cu multe greutăţi reuşindu-se repararea bisericii la forma iniţială, a incintei, a chiliilor şi a tuturor anexelor trebuincioase unei mănăstiri. Faţă de cum arăta biserica la mijlocul secolului trecut şi cum se înalţă astăzi, după refacere, putem exprima o serie de consideraţii. Socotind după arhitectura bisericii, putem spune că aceasta a fost ridicată la sfârşitul secolului al XVI-lea, fiind, practic, identică cu lăcaşul Mănăstirii Tutana. Apoi, ctitorul vel agă Diicul a fost cel care a reparat biserica, i-a adăugat un pridvor masiv, specific arhitecturii din vremea lui Matei Basarab, un turn-clopotniţă, aşa cum găsim la Mănăstirea Brâncoveni, şi mai ales un zid de incintă, cu destinaţie de fortificaţie pe malul stâng al Oltului. Acelaşi ctitor se pare că a schimbat hramul mănăstirii în cel al Sfinţilor Arhangheli, ştiut fiind faptul că astfel de patroni în spaţiul românesc apar mai ales din secolul al XVII-lea. În consecinţă, putem spune că prima biserică de la Clocociov va fi fost din vremea lui Mihai Viteazul, cel care cumpărase şi întărise domeniul acestui aşezământ monahal.