Mănăstirea Coşelăuca din Basarabia interbelică

După două ore de mers cu autobuzul de la Chişinău spre Cunicea, la o staţie, o cruce vesteşte despre prezenţa unui aşezământ monastic cu numele de Coşelăuca. Istoria acestei mănăstiri începe pe la 1786, atunci când marea proprietară din Cotiujenii Mari, Maria Tocan, descendentă a unui neam de răzeşi, dorea să-şi închine viaţa în liniştea rugăciunii permanente. Aceasta şi-a luat numele de Mitrodora, punând început bun acestui aşezământ prin ridicarea unui bisericuţe de lemn. Ulterior, la 1841, pe locul acesteia, a fost ridicată o biserică de zid, în formă de navă, cu frontoane specifice neoclasicismului rusesc la extremităţi şi cu două turle, una patrulateră cu rol de clopotniţă peste pronaos şi una mică, simbolică, deasupra altarului. Intrarea se face printr-un exonartex închis, mai mic decât elevaţia bisericii. Lăcaşul a fost ridicat în cinstea "Adormirii Maicii Domnului", prin contribuţia duhovnicului Eparhiei Chişinăului, ieromonahul Nicandru, a cărui soră, schimonahia Irina, era stareţa Mănăstirii Coşelăuca. Prin contribuţia aceleiaşi maici a fost ridicat paraclisul de iarnă, cu hramul "Sf. Împăraţi Constantin şi Elena". De asemenea, pentru buna funcţionare a mănăstirii, boierul Străjescu, din apropiere, dona acesteia 65 de hectare de pământ. În perioada interbelică, la iniţiativa şi prin purtarea de grijă a episcopului Visarion Puiu al Hotinului, au fost reparate cele două biserici şi stăreţia şi a fost înfiinţat un atelier de ţesut covoare, maicile ducând o viaţă de sine.