Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Mănăstirea Cozia la 1900

Mănăstirea Cozia la 1900

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 18 Decembrie 2010

Până spre mijlocul sec. al XIX-lea, cronologic şi după rangul ei, Mănăstirea Cozia era considerată ca al doilea aşezământ al Ţării Româneşti, după cel de la Tismana. La Cozia este locul de odihnă al marelui voievod Mircea, considerat model al domnitorilor munteni. Mai ales în vremurile voievodale, Cozia a fost lavra de unde plecau arhimandriţii care ţineau locul mitropoliţilor Ţării Româneşti, atunci când nu puteau fi confirmaţi de Constantinopolul asediat de turci. După căderea Noii Rome, de la Cozia plecau stareţii pentru a fi aleşi mitropoliţi ai Ţării Româneşti, iar orice domnitor îi întărea daniile şi privilegiile. La mijlocul sec. al XIX-lea, Bibescu Vodă şi Ştirbei Vodă redescopereau Cozia voievodală, construiau şi adăugau la cele aşezate de înaintaşii lor. La 1900, Cozia de altădată ajunsese să fie "administrată" de un bătrân călugăr, iar "odoarele sale foarte vechi şi bogate să fie luate şi depuse la Muzeul de Antichităţi din Bucureşti".