Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Mănăstirea dâmboviţeană Nucet după secularizare

Mănăstirea dâmboviţeană Nucet după secularizare

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 04 Apr, 2011

Este una dintre cele mai vechi şi puţin cunoscute mănăstiri ale Ţării Româneşti. Izvoarele istorice îi situează începuturile în vremea voievodului Vlad Călugărul (1482-1495), care îi dăruise Muntele Buciaci de la obârşia Ialomiţei. Ctitorul Nucetului este boierul Gherghina, pârcălabul cetăţii Poienari, mare negustor şi unchiul domnitorului Radu cel Mare, pe care a înzestrat-o cu numeroase moşii şi privilegii. Se pare că Mănăstirea Nucet a făcut parte din centura de fortificaţii care apăra Târgoviştea. La începutul sec. al XVII-lea a fost refăcută de trei negustori greci, cu acest prilej Nucetul fiind închinat Mănăstirii Duşca din Trikala, Tesalia, Eparhia Larissei. Nucetul devenise una dintre mănăstirile importante ale ţării, deoarece la 1692 îi era închinat Schitul Panaghia, situat la nord-est de Târgovişte. La 1712, lăcaşul a fost refăcut de vel clucerul Ianache Văcărescu, boierul martirizat alături de Constantin Brâncoveanu. Barbu Văcărescu a fost cel care a refăcut-o la 1746, după devastatorul cutremur din 1738. După cutremurele din 1808 şi 1828, lăcaşul a fost rezidit în 1849. La momentul secularizării din 1863, Nucetul avea una dintre cele mai mari averi din Ţara Românească.

După acest an a fost spoliată de tot ce avea, lăcaşul fiind transformat în biserică de enorie pentru credincioşii din localitate. În 1947, biserica fostei Mănăstiri Nucet era în părăsire, în ruină şi în uitare.