Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Mănăstirea dispărută de la Mărgineni

Mănăstirea dispărută de la Mărgineni

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 02 Septembrie 2010

Pe drumul ce ducea de la Brăila spre Târgoviştea voievodală, în sec. al XV-lea, boierul Drăghici ridica o mănăstire pe moşiile sale.

Dar mănăstirea de la Mărgineni a cunoscut strălucirea în vremea lui Matei Basarab. În 1654, diaconul arab Pavel de Alep o descria ca o "clădire ce minunează vizitatorii" şi că biserica avea trei altare, cu trei cupole, cu zugrăveală aurită şi catapeteasmă frumos lucrată. Mai avea un paraclis situat în rândul chiliilor ce formau incinta ca o cetate şi un schit în pădurea din apropiere. Ctitorul acestui aşezământ era postelnicul Constantin Cantacuzino, fiul său, stolnicul Constantin, adăpostindu-şi aici biblioteca pe care o avea, una dintre cele mai mari din sec. al XVII-lea. Perioada de glorie a mănăstirii a apus în sec. al XIX-lea, când aşezământul a ajuns loc de recluziune pentru revoluţionarii paşoptişti. Între 1840 şi 1843, chiliile l-au găzduit pe Nicolae Bălcescu, care a studiat în biblioteca stolnicului şi în arhiva mănăstirii. La secularizarea din 1863 i-au fost confiscate cele 22 de moşii. În 1869, mănăstirea a ajuns închisoare pentru deţinuţii politici, ulterior fiind pentru cei de drept comun. În 1949, întreaga incintă a fost transformată în penitenciar.