Unirea Principatelor a fost un act deopotrivă intern și internațional, ea realizându-se prin voința românilor, aprobată și recunoscută treptat de marile puteri. Ea nu vine de nicăieri ca să meargă spre
Mănăstirea Galata din Iaşi la 1900
Între 1582 şi 1854, pe dealul ce domină Valea Nicolinei, din apropierea târgului Iaşilor, domnitorul moldav Petre Şchiopul ridica o frumoasă mănăstire cu numele de Galata (cartier din Constantinopol), biserica având hramul "Înălţării Domnului".
După domnia ctitorului, fiica sa a refăcut întreaga mănăstire, în anul 1617 închinând-o Patriarhiei Ierusalimului, iar domnitorul Radu Mihnea înzestrând-o cu obiecte de cult. În 1762 a fost pustiită de un incendiu, fiind refăcută de domnul Grigore Callimachi. În 1821, Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei, şi-a stabilit cartierul general aici. La secularizarea din 1863, mănăstirea a fost scoasă de sub închinarea străină, fiind transformată în biserică parohială, cu patru filii, în care slujea preotul Anastasie Popovici. După 1865, în incinta mănăstirii a funcţionat o şcoală de sericicultură, apoi o închisoare militară.


