Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Mănăstirea Govora la începutul secolului al XX-lea

Mănăstirea Govora la începutul secolului al XX-lea

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 24 Iunie 2011

Aşezământul vâlcean situat la 18 km de Râmnicu-Vâlcea, pe Valea Otăsăului, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", datează de pe la mijlocul secolului al XV-lea. În acea vreme, mănăstirea a fost arsă de către boierul Albu cel Mare, care se răzvrătise împotriva lui Ţepeş Vodă, pentru a-i lua scaunul de domnie. Au urmat refacerile şi daniile din vremea lui Vlad Călugărul şi Radu cel Mare. Mai apoi, domnul Matei Basarab a fost cel care a refăcut întreg aşezământul, aici instalând tipografia primită de la un alt mare român, mitropolitul Petru Movilă al Kievului. Aici s-au tipărit "Psaltirea", "Pravila mică" şi prima carte de lege în limba română cu titlul "Pravila de la Govora", tradusă din slavonă de eruditul călugăr Mihail Moxa. Ulterior, Constantin Brâncoveanu a refăcut clopotniţa, anexele, dar mai ales biserica, pe care a zugrăvit-o cu pictori din şcoala de la Hurezi. La 1837, spaţiul din biserică a fost mărit prin închiderea vechiului pridvor, transformat în pronaos, iar la intrare a fost adăugat un pridvor deschis. Cu această ocazie, biserica a fost învelită cu plumb şi zugrăvită în ulei. La refacerea parţială a bisericii, de la începutul secolului al XX-lea, acest pridvor a fost eliminat, iar la restaurarea făcută după al Doilea Război Mondial lăcaşul a primit înfăţişarea iniţială.