Nu voi înțelege niciodată de ce trebuie ca unele legi să se lupte cu istoria, cu personalități care au trăit demult, au biruit, au și greșit, dar au lăsat opere viabile. Octavian Goga (1881-1938) nu a trăit,
10 Mai, 2026
Mănăstirea Govora la începutul secolului al XX-lea
Aşezământul vâlcean situat la 18 km de Râmnicu-Vâlcea, pe Valea Otăsăului, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", datează de pe la mijlocul secolului al XV-lea. În acea vreme, mănăstirea a fost arsă de către boierul Albu cel Mare, care se răzvrătise împotriva lui Ţepeş Vodă, pentru a-i lua scaunul de domnie. Au urmat refacerile şi daniile din vremea lui Vlad Călugărul şi Radu cel Mare. Mai apoi, domnul Matei Basarab a fost cel care a refăcut întreg aşezământul, aici instalând tipografia primită de la un alt mare român, mitropolitul Petru Movilă al Kievului. Aici s-au tipărit "Psaltirea", "Pravila mică" şi prima carte de lege în limba română cu titlul "Pravila de la Govora", tradusă din slavonă de eruditul călugăr Mihail Moxa. Ulterior, Constantin Brâncoveanu a refăcut clopotniţa, anexele, dar mai ales biserica, pe care a zugrăvit-o cu pictori din şcoala de la Hurezi. La 1837, spaţiul din biserică a fost mărit prin închiderea vechiului pridvor, transformat în pronaos, iar la intrare a fost adăugat un pridvor deschis. Cu această ocazie, biserica a fost învelită cu plumb şi zugrăvită în ulei. La refacerea parţială a bisericii, de la începutul secolului al XX-lea, acest pridvor a fost eliminat, iar la restaurarea făcută după al Doilea Război Mondial lăcaşul a primit înfăţişarea iniţială.
.jpg)
