Nu voi înțelege niciodată de ce trebuie ca unele legi să se lupte cu istoria, cu personalități care au trăit demult, au biruit, au și greșit, dar au lăsat opere viabile. Octavian Goga (1881-1938) nu a trăit,
Mănăstirea Japca din Soroca în perioada interbelică
În partea de sud-vest a judeţului Soroca, la 45 km de oraşul cu acelaşi nume, într-o pădure ce domină malul Nistrului se ridică semeaţă Mănăstirea Japca. Începuturile acestui aşezământ sunt din sec. al XVII-lea, când mai mulţi călugări vor fi căutat un loc de rugăciune cât mai retras de tumultul vieţuirii lumeşti. Unul dintre aceştia se pare că a fost călugărul Iezechiel, care provenea de la Mănăstirea Deleni, din dreapta Prutului. Ca loc de rugăciune a fost aleasă o grotă din stâncă, din apropiere. Pe la 1693 este atestată o donaţie de moşie pentru acest aşezământ monahal de la un Ioan Turbă. De mai multe ori, sihăstria de la Japca a fost pustiită de tătari. Un secol mai târziu, egumenul Teodosie, care îşi avea metania la Mănăstirea Deleni, a ridicat o bisericuţă din lemn la poalele stâncii de la Japca. Treptat, aşezământul monahal s-a dezvoltat atât duhovniceşte, cât şi numeric, încât a fost nevoie de ridicarea unei a doua biserici de lemn. După 1812, Japca a primit statut de mănăstire prin binecuvântarea mitropolitului Gavril Bănulescu-Bodoni. La mijlocul sec. al XIX-lea, cele două lăcaşuri de lemn au fost demolate pentru a face loc unei monumentale biserici din piatră, în formă de cruce greacă înscrisă, cu o turlă pe naos, trei altare, din care cel din mijloc înconjurat de un frumos baldachin. Până la 1916, Japca a fost mănăstire de călugări şi avea întinse moşii, aproape 468 desetine. La mijlocul războiului mondial, ultimul ierarh ţarist din Basarabia a transformat Japca în mănăstire de maici, cu vieţuitoarele aduse de la Mănăstirea Lesna, din Polonia rusească. În vremea arhipăstoririi episcopului Visarion Puiu de Hotin, mănăstirea de la Japca a cunoscut o revigorare duhovnicească şi gospodărească. A fost refăcut întreg aşezământul, construite o uzină electrică şi o moară, iar în vara anului 1933 s-a ridicat o bisericuţă de lemn cu hramul „Sfânta Treime“. Aici a funcţionat o şcoală de gospodărie casnică, apreciată în epocă. Printre preocupările obştei erau: lucrul la războaiele de ţesut, cultivarea livezii, a grădinilor de zarzavaturi, îngrijirea viţei-de-vie şi a vitelor, astfel încât Japca era o fermă agricolă model. De asemenea, Japca a primit 49 ha de pădure din averea statului.



.jpg)