Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Mănăstirea Japca din Soroca în perioada interbelică

Mănăstirea Japca din Soroca în perioada interbelică

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 02 Octombrie 2012

În partea de sud-vest a judeţului Soroca, la 45 km de oraşul cu acelaşi nume, într-o pădure ce domină malul Nistrului se ridică semeaţă Mănăstirea Japca. Începuturile acestui aşezământ sunt din sec. al XVII-lea, când mai mulţi călugări vor fi căutat un loc de rugăciune cât mai retras de tumultul vieţuirii lumeşti. Unul dintre aceştia se pare că a fost călugărul Iezechiel, care provenea de la Mănăstirea Deleni, din dreapta Prutului. Ca loc de rugăciune a fost aleasă o grotă din stâncă, din apropiere. Pe la 1693 este atestată o donaţie de moşie pentru acest aşezământ monahal de la un Ioan Turbă. De mai multe ori, sihăstria de la Japca a fost pustiită de tătari. Un secol mai târziu, egumenul Teodosie, care îşi avea metania la Mănăstirea Deleni, a ridicat o bisericuţă din lemn la poalele stâncii de la Japca. Treptat, aşezământul monahal s-a dezvoltat atât duhovniceşte, cât şi numeric, încât a fost nevoie de ridicarea unei a doua biserici de lemn. După 1812, Japca a primit statut de mănăstire prin binecuvântarea mitropolitului Gavril Bănulescu-Bodoni. La mijlocul sec. al XIX-lea, cele două lăcaşuri de lemn au fost demolate pentru a face loc unei monumentale biserici din piatră, în formă de cruce greacă înscrisă, cu o turlă pe naos, trei altare, din care cel din mijloc înconjurat de un frumos baldachin. Până la 1916, Japca a fost mănăstire de călugări şi avea întinse moşii, aproape 468 desetine. La mijlocul războiului mondial, ultimul ierarh ţarist din Basarabia a transformat Japca în mănăstire de maici, cu vieţuitoarele aduse de la Mănăstirea Lesna, din Polonia rusească. În vremea arhipăstoririi episcopului Visarion Puiu de Hotin, mănăstirea de la Japca a cunoscut o revigorare duhovnicească şi gospodărească. A fost refăcut întreg aşezământul, construite o uzină electrică şi o moară, iar în vara anului 1933 s-a ridicat o bisericuţă de lemn cu hramul „Sfânta Treime“. Aici a funcţionat o şcoală de gospodărie casnică, apreciată în epocă. Printre preocupările obştei erau: lucrul la războaiele de ţesut, cultivarea livezii, a grădinilor de zarzavaturi, îngrijirea viţei-de-vie şi a vitelor, astfel încât Japca era o fermă agricolă model. De asemenea, Japca a primit 49 ha de pădure din averea statului.