Mănăstirea musceleană Aninoasa la 1900

Pe drumul ce duce de după Mioveni spre Berevoeşti, în fostul judeţ Muscel, se ridică semeaţă Mănăstirea boierească Aninoasa. Va fi fost construită pe locul unui schit mai vechi, de către clucerul Pană Tudoran Vlădescu şi soţia sa, în anul 1678, iniţial ca biserică de zid, în formă de cruce, fără pridvor. Însă, pentru că soţia acestuia a trecut la cele veşnice, atunci s-a hotărât ca din Aninoasa să se facă o mănăstire, în care însuşi ctitorul a intrat ca monah. Biserica a fost zugrăvită de Pârvu Mutu, fiind una dintre primele sale lucrări, mai ales pentru faptul că fusese susţinut financiar pentru studiile din străinătate de chiar Pană Tudoran. Aşezământul de la Aninoasa a căpătat rolul deplin de mănăstire prin osârdia mitropolitului Daniil al Ungrovlahiei, care îşi avea metania aici. Între 1722-1730, înaltul prelat a extins biserica cu un exonartex, a construit un turn clopotniţă, chilii, anexe şi un zid împrejmuitor, transformând aşezământul într-o veritabilă fortăreaţă. La 1746 a fost vizitată de mitropolitul Neofit Cretanul al Ungrovlahiei, de la care avem următoarea descriere: "Această mănăstire este aşezată pe malul drept al râului numit Bratia ce curge de sus în jos spre miazăzi la poalele unui munte acoperit cu copaci sălbatici... Iată şi pisania mănăstirii, pe care noi o redăm în româneşte aşa cum este scrisă acolo: Această sfântă şi dumnezeiască mănăstire, unde se cinsteşte şi se prăznuieşte hramul Sfântului mare ierarh făcătorul de minuni Nicolae, ziditu-s-au den temelie de dumnealui Tudoran Aninoşanul vel clucer, care pe urmă s-a şi călugărit, fiindu-i casele acolea şi biserica mică. Şi murindu-i jupâneasa şi coconii, s-a călugărit, făcând o obşte de călugări, lăsând toate câte a avut la această mănăstire. Apoi, mai pe urmă, părintele Daniil, fiind călugărit de la Aninoasa şi ajungând mitropolit, den temelie a făcut toate casele pă pivniţă şi zidurile şi chiliiile de jur împrejur, cu clopotniţă mare pă poartă şi cu clopote şi a stricat biserica şi i-a făcut pridvor şi două turle. Şi după moartea vlădicăi Daniil o au înfrumuseţat cu zugrăveala cuviosul arhimandrit Kir Varlaam, egumen fiind acestei sfinte mănăstiri şi s-a săvârşit de tot lucrul ei la leat 7238 (1730)". Am reprodus această pisanie, deoarece nu se mai păstrează şi reflectă etapele de construcţie ale mănăstirii boiereşti de la Aninoasa. Aceasta a cunoscut dezvoltarea duhovnicească până la 1821. În timpul revoluţiei iniţiate de Tudor Vladimirescu, în Mănăstirea Aninoasa s-au adăpostit mai mulţi arnăuţi din cei fugiţi după complotul de la Drăgăşani. Aceştia au fost prinşi de turci chiar în incinta mănăstiri, ucişi, după care năvălitorii au dat foc aşezământului. Aceasta a fost cauza principală a decăderii Mănăstirii Aninoasa, la care s-au adăugat efectele secularizării din 1864. Ulterior, lăcaşul a fost reparat şi transformat în parohie. La 1900, Parohia Aninoasa avea ca filie biserica din cătunul Valea Siliştei şi 320 familii, respectiv 1.532 suflete, fiind slujită de părintele Teodor Popescu, absolvent al Seminarului superior.