Mănăstirea „Negru Vodă“ din ţinutul Muscelului

După tradiţie, primul ctitor al acestui aşezământ muscelean este Radu Negru, descălecătorul din Ţara Făgăraşului de la 1215. Urmaşii săi, Basarab I şi Nicolae Alexandru, ar fi ridicat din nou acest lăcaş care simboliza începuturile Ţării Româneşti, ca entitate statală la sud de Carpaţi. Vrând să se legitimeze ca urmaş al Basarabilor, între 1635 şi 1638, Matei Basarab a fost cel care a rezidit întreg ansamblul monahal şi a statuat o viaţă monahală de obşte. Biserica a fost ridicată în formă de navă cu absidă circulară în dreptul altarului şi trei turle, corespunzătoare celor trei încăperi: altar, naos şi pronaos, din care cea din mijloc fiind mai mare. În 1642, aici a fost tipărită prima carte românească cu conţinut moralizator, iar din 1669 a funcţionat prima şcoală românească la care învăţau elevi din toate categoriile sociale. Afectată de cutremurele de la începutul secolului al XIX-lea, biserica a fost refăcută între 1827 şi 1832. În 1920 a fost înfiinţat un orfelinat pentru copiii celor căzuţi pe front, iar din 1922 a funcţionat un seminar teologic în care a învăţat Iustin Moisescu, viitorul patriarh al României. După incendiul din 1934, au fost refăcute o parte din chilii, iar după 1955, biserica a fost pictată prin purtarea de grijă a patriarhului Justinian Marina. La ultima restaurare a bisericii, pridvorul, care se vede în ilustrata de epocă, a fost eliminat.