Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Mănăstirea Peştera de la obârşia Ialomiţei la 1900

Mănăstirea Peştera de la obârşia Ialomiţei la 1900

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 05 Feb 2011

Aşezământul monahal de la obârşia Ialomiţei, cu hramul "Sf. Apostoli Petru şi Pavel", îşi are începuturile din vremea domnitorului Mihnea cel Rău (1508-1510), care a ridicat o micuţă biserică de lemn pe o fundaţie de piatră, în formă de cruce şi cu turlă pe pronaos.

Lăcaşul de cult a funcţionat până la incendiul din 1818, însă fără un statut monahal bine precizat. După 1819, lăcaşul a fost refăcut de preotul Gheorghe Ion Baltag şi ieromonahul Gherontie din Petroşiţa, care au cerut reînfiinţarea aşezământului monahal. Totuşi, lăcaşul a fost refăcut şi dezvoltat prin ridicarea paraclisului, a chiliilor şi arhondaricului prin osârdia ieromonahului Ieronim Popa, care îşi avea metania aici şi era stareţ. Noua biserică a fost sfinţită în 1911 de ieromonahul Dionisie, stareţul Mănăstirii Sinaia. Aşezământul avea statut de mănăstire, cu o chinovie de cinci monahi şi doi fraţi. În această perioadă, în obştea de la Peştera a fost tuns în monahism Mihai Bădilă, care ulterior a ajuns stareţ şi unul dintre cei mai renumiţi duhovnici din ţinutul Dâmboviţei.