Unirea Principatelor a fost un act deopotrivă intern și internațional, ea realizându-se prin voința românilor, aprobată și recunoscută treptat de marile puteri. Ea nu vine de nicăieri ca să meargă spre
Mănăstirea prahoveană „Suzana“ la 1900
Acţiunile uniate ale catolicilor din Transilvania pornite după 1700 i-a determinat pe tot mai mulţi români să treacă munţii Carpaţi la fraţii de acelaşi neam şi credinţă, din care unii fie s-au închinoviat la mănăstirile mai vechi precum Hurezi sau Nămăeşti, fie au întemeiat alte chinovii.
Pe la 1740, Suzana Arşicu, o credincioasă ortodoxă din Săcele, trecea munţii şi, în apropierea drumului dintre Braşov şi Ploieşti, prin Cheia, ridica o biserică din lemn cu hramul "Sf. Nicolae". La 1840, cu sprijinul episcopului Chesarie al Buzăului, maica Suzana Albuleţ a ridicat o altă biserică, din piatră şi cărămidă, dar care la 1882 era refăcută complet. La 1909, mănăstirea număra o obşte de 42 de maici, majoritatea din zona Braşov - Făgăraş, cu trei duhovnici. Prin refacerea ansamblului monahal, în vremea patriarhului Justinian (1965-1974), biserica a primit o înfăţişare puţin diferită faţă de cea de la 1900.


