Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Mănăstirea prahoveană Verbila la 1900

Mănăstirea prahoveană Verbila la 1900

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 11 Decembrie 2010

Pelerinul care merge pe drumul de la Ploieşti spre Buzău, iar în dreptul localităţii Bucov parcurge spre Nisipoasa, are ocazia de a descoperi un aşezământ mai puţin cunoscut, ascuns de dealurile subcarpatice, numit Mănăstirea Verbila. Lăcaşul are o istorie care începe de la mijlocul secolului al XVI-lea, atunci când, de "Înălţarea Sfintei Cruci" din anul 1539, marele spătar Dragomir şi banul Toma, boieri ai domnitorului Radu Paisie, sfinţeau Mănăstirea "Adormirea Maicii Domnului" de pe moşia lor de la Verbila. Biserica se înfăţişa în formă de cruce, cu trei încăperi, fără turle, cu decoraţiuni exterioare specifice perioadei. Un secol mai târziu, aşezământul a fost refăcut de vel spătarul Pană Filipescu, care a adăugat bisericii un exonartex format din coloane şi o clopotniţă deschisă în partea superioară. Iniţial, se pare că bipserica a avut rol de paraclis al curţii boiereşti, apoi, în timpul refacerii, a devenit mănăstire, deoarece aici era numit un egumen Antonie. Mănăstirea a fost afectată la cutremurul din 1802, dar trei ani mai târziu a fost refăcută de egumenul Paisie. În secolul al XVIII-lea a ajuns metoh al Mănăstirii Mărgineni, care l-a rândul ei aparţinea de Muntele Sinai. La secularizarea din 1864, Mănăstirii Verbila i s-a confiscat întreaga avere, inclusiv pădurile din jur, ajungând în părăsire.