Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Mănăstirea Prislop, pilon al Ortodoxiei în Transilvania

Mănăstirea Prislop, pilon al Ortodoxiei în Transilvania

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 17 Mai 2011

Tradiţia îl arată ca începător al aşezământului din apropierea cetăţii Hunedoarei pe Cuviosul Nicodim de la Tismana, de la care există o Evanghelie scrisă de el pe la 1405. Probabil va fi fost o sihăstrie aşezată pe moşiile unor boieri români, ortodocşi, care au ajutat la ridicarea aşezământului în contextul catolicizării tot mai aprige pornite în cruciada târzie care îşi făcea drum spre Constantinopol. Aflată în ruină, după 1520 este ridicată "din temelie" de Doamna Zamfira, fosta soţie a lui Moise Vodă, care o înzestrează cu moşii şi odoare. La Prislop se dezvoltă o şcoală de pregătire a slujitorilor ortodocşi, mai apoi, de aici sunt chemaţi egumenii Ioan, la 1585, apoi Teofil, la 1615, pentru a fi aleşi ca episcopi la Belgrad, respectiv Vad. De asemenea, în secolul al XVI-lea a fost reşedinţa a patru episcopi ortodocşi transilvăneni. După 1700, Mănăstirea Prislop rezistă la primele încercări de trecere la uniţi, până spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, când a fost ocupată de noua biserică greco-catolică. Abia după 1948, aşezământul redevine ortodox, aici fiind numit duhovnicul Arsenie Boca, care a întemeiat o obşte de maici şi a contribuit decisiv la întoarcerea credincioşilor din Ţara Haţegului la Biserica-mamă.