Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Mănăstirea Râşca la începutul secolului al XX-lea

Mănăstirea Râşca la începutul secolului al XX-lea

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 12 Feb 2011

Începuturile Mănăstirii Râşca sunt din vremea celei de-a doua domnii a lui Petru Rareş. La îndemnul mitropolitului Grigorie Roşca, în 1541, domnitorul a ridicat, în apropierea râului Râşca, un aşezământ ca metoc al Probotei şi pentru a primi obştea monahală de la pustiita Mănăstire Bogdăneşti, din apropiere. Biserica Mănăstirii Râşca, cu hramul "Sf. Nicolae", a fost pictată pe exterior, iar în jurul său a fost ridicat un zid cu creneluri cu rol de cetate. Mănăstirea a fost pustiită în mai multe rânduri, la 1611-1617 fiind refăcută de marele vornic Costea Băcioc şi soţia sa, când a adăugat bisericii un pridvor masiv cu turlă, care a dublat interiorul. Ulterior, a fost prădată de şapte ori de către tătari, fiind refăcută după 1750 de egumenii care s-au succedat până la 1815. În 1821, mănăstirea a fost pustiită de turci, însă la 1823, la iniţiativa mitropolitului Veniamin Costachi, a intrat într-un program de refacere. Biserica a fost modificată atât în interior, prin eliminarea unui zid despărţitor, cât şi la exterior, prin lărgirea ferestrelor şi adăugarea unor pridvoare mici şi a unei turle de lemn, după cum se poate vedea în ilustrata de epocă. În timpul domnitorului Mihail Sturdza aici erau închişi boierii "răzvrătiţi", în 1844, pentru şase luni, fiind trimis chiar Mihail Kogălniceanu. În 1872 s-au mai făcut lucrări la turnul clopotniţă, s-a repictat şi s-a eliminat pridvorul de la intrarea în biserică.

La 1909, Râşca avea o chinovie de 12 vieţuitori, cu metanie în acest aşezământ, în frunte cu ieromonahul Veniamin Piticariu, călugărit la Muntele Athos.