Mănăstirea Sărăcineşti din Vâlcea la 1900

Pe drumul ce duce de la Râmnicu Vâlcea spre Băile Olăneşti, pe raza localităţii Păuşeşti Măglaşi se perpetuează spiritualitatea ortodoxă prin frumosul aşezământ monastic numit Sărăcineşti. Mănăstirea a fost ridicată pe locul dat "în zilele lui Şerban Cantacuzino Voievodul", adică între 1678 şi 1688, de către comisul Tănase Păuşescu şi mama sa, devenită monahia Marta ca danie întărită de episcopul Ştefan al Râmnicului. Însă aşezământul a fost zidit chiar de episcopul Ştefan, acum retras de la conducerea Eparhiei Râmnicului ca schimonah cu numele de Sava. Bătrânul ierarh a construit o biserică în formă de cruce, cu turlă pe naos, în stilul brâncovenesc care se plămădea într-o epocă de efervescenţă culturală. Din pisania veche aflăm că mănăstirea a fost terminată la 28 septembrie 1688 de către ispravnicul Zosima Egumenul, primind hramul "Adormirea Maicii Domnului". Alături de biserică au mai fost zidite un corp de chilii şi casa egumenească, intrarea în incinta mănăstirească făcându-se printr-un semeţ turn-clopotniţă care se mai păstrează şi astăzi. Lăcaşul de cult a fost pictat abia în 1718, de către cei trei zugravi ai paraclisului de la Hurezi, prin purtarea de grijă a episcopului râmnicean Damaschin şi a arhimandritului Ioan de la marea mănăstire brâncovenească vâlceană. Până la 1860, Sărăcineşti a fost un schit de maici, apoi până în 1873 de călugări. După acest an, aşezământul monastic Sărăcineşti a fost închis, funcţionând ca filie a Parohiei Cheia, din apropiere, clădirile fiind folosite fie pentru şcoala primară, fie pentru alte destinaţii. După 1913, la iniţiativa Comisiunii Monumentelor Istorice de refacere a acestui preţios aşezământ monastic şi de artă, Sărăcineştiul a redevenit schit de maici.