Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Mănăstirea Vărzăreşti din ţinutul Buzăului, la 1900

Mănăstirea Vărzăreşti din ţinutul Buzăului, la 1900

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 20 Noi, 2010

Începuturile acestui aşezământ monahal sunt din 1644, atunci când Radu Vărzare, vel armaş al domnitorului Matei Basarab, ridica un schit într-un loc izolat din pădurea aflată în apropierea satului Urecheşti, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Ctitorul a înzestrat aşezământul cu moşia împrejmuitoare şi alte proprietăţi funciare şi sate. La 1681, lăcaşul a fost închinat Mănăstirii Aninoasa din Muscel. În 1729, aşezământul era "aproape pustiit", cu moşiile "cotropite". În 1780, mitropolitul Ungrovlahiei, Dositei, în calitate de chiriarh al Mănăstirii Aninoasa, reînnoadă viaţa monahală de la Vărzăreşti. Oferă Mănăstirii Aninoasa Schitul Buliga de lângă Piteşti, pentru a intra în jurisdicţia directă asupra Mănăstirii Vărzăreşti. În documentul din 27 august 1780, mitropolitul Dositei punea rânduială monahală, întărea vechile moşii ale schitului şi aşeza şase călugări pentru ridicarea obştii monahale. Aşezământul s-a dezvoltat mai ales după instituirea regulamentelor organice (1835) şi secularizarea averilor mănăstireşti (1864). Mănăstirea a ieşit de sub ascultarea mitropoliei de la Bucureşti, trecând în jurisdicţia Episcopiei Buzăului, iar stareţii care s-au succedat au reuşit să facă o serie de reparaţii: a fost montată o altă catapeteasmă, iar icoanele împărăteşti, schimbate; a fost construită o clopotniţă, totul cu sprijinul închinătorilor care cercetau aşezământul. Între 1898 şi 1900 a fost ridicată o a doua biserică, cu rol de paraclis, cu hramul "Sf. Gheorghe". În anul 1909, Mănăstirea Vărzăreşti avea 20 de monahi şi patru fraţi.