Mănăstirea Vizantea din Vrancea la 1900

Pe calea ce duce de la Focşani spre Tg. Secuiesc, în dreptul localităţii Vidra se face un drum ce merge la Vizantea mănăstirească. Aici, pe înălţime, se află o mănăstire ale cărei începuturi se pierd în negura istoriei. Pomelnicul aşezământului începe cu Ieremia Movilă voievod, deci cu perioada 1590-1606, dar primele informaţii le avem din vremea lui Miron Barnovschi voievod (1626-1629, 1633), când Vizantea a primit o serie de danii. Alte informaţii sunt din 1646, când un călugăr Ioan Brostoc a închinat acest aşezământ Mănăstirii nemţene Pângăraţi. La 1662, la un schimb al Pângăraţilor cu domnitorul Eustratie Dabija pentru nişte moşii, aşezământul de la Vizantea ajunge în stăpânirea acestuia. Interesul domnitorului pentru aşezământul vrâncean nu era întâmplătoare, deoarece îşi avea originile în ţinutul Vrancei. Totodată, interesant este faptul că acesta a fost cel care a finalizat Mănăstirea Bârnova de lângă Iaşi, unde a şi fost înmormântat, începută de Miron Barnovschi, rudă cu familia Movileştilor. Prin urmare, există o linie succesorală care are legătură cu trecutul Mănăstirii Vizantea. În scurta domnie a lui Eustratie, Mănăstirea Vizantea cunoaşte o dezvoltare, primind danii de la diferiţi boieri moldoveni. În 1777, Vizantea este închinată Mănăstirii Grigoriu de la muntele Athos de către mitropolitul Gavril Calimach, pentru ca, la 1802, să fie afectată grav de cutremur. La 1850, egumenul grec Visarion a reconstruit Biserica "Înălţarea Sfintei Cruci" într-un stil neoclasic şi care la 1900 se afla "într-o stare rea". Această situaţie se datora mai ales actului de secularizare de la 1864, când aşezământul a devenit lăcaş parohial. La 1900 parohia era slujită de preotul Gheorghe Gagea, în vârstă de 43 ani, absolvent al Seminarului de gradul II. La 1916, din cauza stabilirii frontului în zonă, Mănăstirea Vizantea a fost incendiată de trupele germane.