„Mângâiere şi îndemn de Înviere“

În răstimpul dintre Primul şi al Doilea Război Mondial s-au consemnat o serie de mărturii despre sărbătorirea Învierii Domnului. Prezentăm în cele ce urmează atmosfera de praznic din perioada interbelică, în care familia regală participa la ceremonialul religios de la catedrală, iar presa vremii "uita" puţin de tumultul vremurilor şi tipărea "slovă blândă şi împăciuitoare".

La 20 aprilie 1919, România reîntregită sărbătorea primul praznic al Învierii Domnului după Marea Unire. Cronica vremii consemnează participarea familiei regale la ceremonialul religios de la Catedrala mitropolitană din Bucureşti, atât la Denia Prohodului Domnului, cât şi la slujba Învierii: "În seara de Vinerea Mare, Maiestatea Sa Regele Ferdinand, însoţit de Alteţa Sa Regală Principele Moştenitor Carol şi urmat de curţile regală şi princiară, au mers la ora 7 şi jum. la biserica Sf. Mitropolii, spre a asista la serviciul prohodului". În noaptea Învierii, "momentul când Prea Sfinţia Sa Vicarul Sf. mitropolii a exclamat: "Hristos a înviat" sâa anunţat Capitalei prin 101 tunuri de pe Dealul Spirei". De asemenea, conform tradiţiei, "sâa scris evanghelia Sf. Ioan, pe care Majestatea Sa Regele a semnat-o şi care sâa investit la urmă cu sigiliul statului. Majestatea Sa Regele a luat apoi în mână Sfânta Cruce, înaintea căreia sâau închinat asistenţii".

"Telegraful român" de la Sibiu consemnează serbarea solemnă a Învierii Domnului pentru prima oară după Unirea de la 1 decembrie 1918. La Catedrala mitropolitană, la slujba de la miezul nopţii a slujit vicarul arhimandrit dr. Eusebiu Roşca. Întrucât scaunul de mitropolit al Ardealului era vacant, Sfânta Liturghie a Învierii Domnului a fost săvârşită de episcopul Caransebeşului, Miron Cristea, viitor mitropolit primat şi patriarh. Din paginile publicaţiei înfiinţate de Sfântul Mitropolit Andrei Şaguna aflăm că, în anul 1919, vremea deosebit de rece a produs un peisaj de iarnă pe străzile Sibiului: "A nins la Paşti. Luni noaptea, după o ploae rece, a început să cadă o ninsoare, care nâa încetat nici Marţi, a treia zi de Paşti. Coperişele caselor sibiene sânt albe, dar zăpada pe străzi se topeşte. Pomii în floare ai grădinilor au suferit mult de pe urma frigului şi a ninsorii din April".

"Un inel de oţel în lanţul unirei"

Duminică, 20 aprilie 1919, în ziua Învierii Domnului, armata română condusă de generalul Traian Moşoiu a eliberat oraşul Oradea de sub dominaţia trupelor bolşevice maghiare. Cu sărbătorile pascale se încheia şi vizita oficială a principelui moştenitor Carol al II-lea în Transilvania, subiect al unei telegrame trimise de regele Ferdinand la 21 aprilie lui Iuliu Maniu, preşedintele Consiliului Dirigent: "Din adâncul sufletului vă zic: Adevărat a înviat! Mulţumindu-vă pentru urările de sfinte sărbători ce-mi aduceţi cu atâta căldură, sânt fericit că trupele mele au putut aduce prin înaintarea lor ca cel mai frumos dar de Paşti linişte şi ordine în multe sate atât de greu încercate. Fiul meu sâa întors din Ardeal cu amintiri neuitate. Din partea mea mulţumesc din inimă tuturor pentru frumoasa şi călduroasa primire ce i sâa făcut. A fost foarte mulţumit de frumoasa ţinută a regimentelor nouă formate, care prin colucrarea cu vechile regimente din regat vor făuri un inel de oţel în lanţul unirei".

Arhim. Iuliu Scriban nota în revista "Biserica Ortodoxă Română" articolele apărute în presa vremii despre sărbătoarea Învierii Domnului din 16 aprilie 1922: "Cine, în odihna casei sale, va fi stat de zilele Paştelui cu Universul literar în mână, a fost atins ca de o plăcută suflare de vânt care-l răcoreşte". În "Odată şi azi" din "Cronica săptămânii" remarca un lung şi frumos citat dintr-o veche carte: "Biserica era patria şi patria era biserica... Lumea toată trebuia să ierte în săptămâna patimilor. Urile trebuiau să se stingă, şi duhovnicii erau împăciuitorii, judecători-de-pace sufleteşti... În toată curtea, în toată casa, dela bordei, pânâla palat, intra bucuria cu Sfintele Paşti... Până şi puşcăriile, până şi cei din ocnă trebuiau să simtă că vine Paştele".

"Slovă blândă şi împăciuitoare"

În anul 1937, Învierea Domnului a fost sărbătorită duminică, 2 mai. În Catedrala mitropolitană din Sibiu, "atât la Înviere, cât şi la Liturghia din ziua primă, şi la toate slujbele divine începând din seara de Joi, a servit I.P.S. Sa Mitropolitul Nicolae (Bălan, n.r.), asistat de preoţimea din centru". "Telegraful român" consemnează că "la această sf. Liturghie I.P.S. Sa a hirotesit întru protoiereu pe părintele Rector al Academiei teologice şi redactor al foii noastre, Dr. Dumitru Stăniloae".

"Telegraful român" din 24 aprilie 1938, ziua Sfintelor Paşti, trece în revistă "Prasnicul Învierii în presa românească", remarcând un duh de blândeţe în tipăriturile vremii, ce au ales să uite pentru câteva zile de tumultul vremurilor: "Măreţul prasnic al Învierii Domnului a fost întâmpinat de presa românească în frumoasă haină de sărbătoare şi cu o primenire de conţinut neobişnuită. În locul preocupărilor de natură politică, economică, etc. un loc de frunte a fost cedat celor de natură spirituală. Senzaţionalul şi contingentul cotidian, care răpeşte atât de mult liniştea sufletului, a cedat în aceste zile de mare prasnic absolutului şi eternului, cari turnate în slovă blândă şi împăciuitoare au fost trimise către sufletul orăşenilor şi în depărtarea satelor, să ducă sensul profund al evenimentului religios, mângâiere şi îndemn de înviere".