În 18 decembrie 1892, la „Mariinsky Theatre”, în Sankt Petersburg (Rusia), sub bagheta dirijorului italian Riccardo Drigo, avea loc prima reprezentație publică a baletului „Spărgătorul de nuci”, de Piotr Il
Mareşalul Ion Antonescu şi Biserica
După rebeliunea legionară din ianuarie 1941, o serie de preoţi acuzaţi de activitate politică au fost deferiţi justiţiei. Majoritatea au fost achitaţi, iar alţii, condamnaţi, sistemul juridic funcţionând mai mult la ordinul politic, ceea ce a făcut ca unii ierarhi ortodocşi să conteste sentinţele. În această situaţie, mareşalul Antonescu se manifesta extrem de dur la adresa ierarhiei ortodoxe. La prima vedere se poate spune că avea dreptate, dar poziţia sa reflecta pe deplin atitudinea ce o avea faţă de Biserică: "Eu nu pot îngădui anarhie în stat. Justiţia este cea care trebuie să aibă un cuvânt de spus şi în faţa căreia trebuie să ne supunem. Îndată ce justiţia a hotărât un lucru, nu mai există discuţie. Eu, guvernul, execut, şi cu atât mai mult trebuie să execute Biserica. Legea trebuie executată, pentru că altfel este anarhie.
Dacă Justiţia a condamnat, omul rămâne condamnat şi chiriarhii n-au altceva de făcut decât să execute. Acesta este principiul meu şi vă rog să-l executaţi. […] Nu este permis ca fiecare chiriarh să judece şi să aprecieze de ce a judecat, a condamnat sau a achitat Justiţia. ş…ţ De ce Justiţia să fie judecată de fiecare chiriarh în parte? După ce criterii? După care regulă de drept? După cum îi spune conştiinţa şi după cum îl taie capul pe fiecare. Aceasta nu se poate. Nu-i admisibil lucrul acesta în stat".