Mărturii de spiritualitate creştină în temniţa comunistă: confesiunea lui Ioan Ianolide

În toamna anului 1958, Securitatea trecea la o serie de arestări în rândul celor care fuseseră eliberaţi. Dintre aceştia, în anchete aveau să fie luaţi cei care, în Penitenciarul Târgu Ocna (1950-1954), nu de puţine ori îşi exprimaseră solidaritatea împotriva reeducării şi mărturisiseră credinţa creştină. S-au operat arestări atât în rândul celor din libertate, în frunte cu studentul la teologie Constantin Voicescu, cât şi printre cei aflaţi încă în închisori, cap de lot fiind considerat Ioan Ianolide. În anchetă, unii deţinuţi, în special din rândul reeducaţilor, precum Nuti Pătrăşcanu, au formulat declaraţii acuzatoare la adresa celor arestaţi, aşa cum doreau anchetatorii. Altfel spus, toţi aceia care refuzaseră reeducarea şi adoptaseră un mod de viaţă creştin în Penitenciarul Târgu Ocna acum erau „demascaţi" pentru „ajutorul legionar" sau „activitatea mistico-legionară" pornite din timpul detenţiei de la Aiud din anii '40 şi determinate de curentul legionar de factură codrenistă. În acest sens, la 15 aprilie 1959, Nuti Pătrăşcanu făcea următoarea „demascare": „[…] Prin pregătire temeinică, această linie a fost moştenită de tineri legionari, precum Valeriu Gafencu şi Ioan Ianolide, pe care să o continue în închisoare, apoi chiar în libertate ca «un serios mijloc de conspirare a activităţii legionare»". Tot Pătrăşcanu mai arăta că Gafencu a făcut un set de „instrucţiuni mistice" pe care legionarii din închisori să-l urmeze, inspirat din literatura legionară, precum: cartea Pentru legionari a lui Codreanu, Jurământul gradelor legionare sau Îndreptarul FDC. Potrivit lui Pătrăşcanu, aceste instrucţiuni ar fi fost puse în practică în timpul detenţiei de la Târgu Ocna, mai ales prin aşa-zisul ajutor legionar, adică prin susţinerea bolnavilor cu alimente, medicamente, îmbrăcăminte şi alte ajutoare. Apoi, educaţia mistică de la Târgu Ocna presupunea două ipoteze: prima - "aceea a ieşirii lor în libertate, fiind la putere regimul comunist, când spuneau că legionarii trebuie să se menţină pe linia mistică, să nu susţină cu nimic regimul comunist, să caute să muncească numai atât cât este necesar, pentru a-şi câştiga existenţa, pentru că altfel ar însemna să se pună în slujba satanei"; a doua ipoteză - "aceea ca legionarii să fie eliberaţi odată cu răsturnarea regimului comunist. În acest caz, ei spuneau că la început legionarii să nu ia conducerea şi să lase să facă acest lucru partidele istorice, care să ducă greul perioadei de trecere", pentru ca, ulterior, "legionarii să scoată capul şi să pună mâna pe puterea din stat".

Cele declarate de Nuti Pătrăşcanu nu făceau decât să-l incrimineze pe Ioan Ianolide, fiind evident pe placul anchetatorilor. Cum însă declaraţiile lui Pătrăşcanu şi Ianolide erau în opoziţie, atunci procedura anchetei penale reglementa consemnarea unei confruntări între cei doi.
Această procedură s-a consumat în data de 17 aprilie 1959, între orele 7:30-20:00. În declaraţia sa, Pătrăşcanu a repetat toate acuzaţiile la adresa lui Ianolide. În replică, Ianolide a afirmat: „Recunosc că, în anul 1941, fiind transferat la Penitenciarul Aiud, am stat acolo până în 1946, când am fost trimis în colonia «Unirea». În acest timp am cunoscut pe comandantul legionar Trifan Traian şi Marian Ion. Cu aceştia nu am purtat discuţii niciodată până în 1946. Nu recunosc să fi desfăşurat activitate legionară şi nici mistică şi nici să fi fost pregătit în acest sens de legionarii de mai sus. De asemenea, nici eu nu am pregătit pe linia activităţii legionare pe nimeni în Penitenciarul Aiud. Principiile de viaţă creştină, despre care a declarat Pătrăşcanu Nuti, au fost concepute de legionarul Gafencu Valeriu, nu pot preciza când, însă eu am luat cunoştinţă de ele în anul 1950, chiar de la el în Penitenciarul Târgu Ocna".

În continuare, Pătrăşcanu a declarat că aceste principii de viaţă creştină, cu fundamente ideologice legionare, au fost transmise de comandanţii legionari sus-amintiţi lui Gafencu, respectiv Ianolide, în timp ce se aflau în colonia de muncă "Unirea".

În replică, Ianolide a afirmat: „Nu recunosc nimic din cele declarate de Pătrăşcanu Nuti. Eu ştiu că nu am desfăşurat nici o activitate legionară, am trăit numai o viaţă creştină interioară, fără a mă exterioriza". (Va urma)