Mărturisiri despre Părintele Serafim Popescu de la Mănăstirea Sâmbăta

A fost unul dintre ucenicii mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului, care trebuia să revitalizeze Mănăstirea brâncovenească Sâmbăta de la poalele masivului Făgăraş. După plecarea în 1948 a lui Arsenie Boca la Prislop, părintele Serafim a rămas sufletul reînviatului aşezământ brâncovenesc. La mănăstirea voievodală, credincioşii din sudul Ardealului îl cercetau fără încetare pe părintele, care era considerat un adevărat mângâietor de suflete şi un smerit slujitor al altarului. Despre statura duhovnicească a părintelui Serafim există numeroase mărturii, din care spicuim câteva. Părintele Serafim era "omul rugăciunii... Când îl vedeam pe părintele intrând în biserică pentru a sluji la sfintele slujbe şi mai ales la Sfânta Liturghie, îşi aminteşte o monahie, aveam impresia că este "un serafim în trup". Când ieşea la cădit, aveam impresia că el nu calcă pe pământ. Mânuia cădelniţa cu atâta delicateţe, încât simţeai că trăieşte ca în faţa lui Dumnezeu. Mi se tăia respiraţia şi aveam impresia că fac prea mult zgomot respirând, atâta linişte impunea părintele Serafim, când trecea ca să cădească pe credincioşi. Mi-a rămas în suflet imaginea unui om cu multă frică de Dumnezeu, cu grijă de Casa Domnului, cu delicateţea specifică sfinţilor. Avea o blândeţe serafică, asemenea numelui pe care îl purta". O altă fiică duhovnicească spune despre părintele Serafim că, atunci când "slujea, îi plăcea să fie linişte în altar şi în biserică, îi plăcea curăţenia în biserică şi tare se tulbura când slujba era perturbată sau se făceau unele greşeli la strană. Îmi aduc aminte, atunci când predica (şi această remarcă au făcut-o şi alţi credincioşi) se transfigura, adică faţa sfinţiei sale răspândea lumină ca de flăcări, în funcţie de mesajul pe care voia să-l transmită credincioşilor. Odată, venind cineva să se spovedească în Vinerea Patimilor, am fost profund impresionat văzându-l cu ochii în lacrimi, cum a dojenit pe persoana respectivă, spunându-i: "Nici astăzi nu Îl lăsaţi să se odihnească pe Mântuitorul şi azi Îl pălmuiţi". Şi nu a mai spovedit pe nimeni".