Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Memoria bisericii în imagini

Memoria bisericii în imagini

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 31 Octombrie 2009

Încă de la 13 ani dorea să intre în mănăstire. Când auzea de un călugăr, avea un interes deosebit pentru el. „Aş fi vrut să-l întâlnesc, să-l cunosc, să-l întreb ceva, să ştiu cum îşi duce viaţa, ce gândeşte, ce simte, cu ce se ocupă, ce program are“, mărturisea odată părintele Teofil. Aşa s-a întâmplat ca, într-o zi din Postul Paştilor al anului 1953, proaspătul absolvent de Teologie de la Sibiu să intre în audienţă la mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului şi să-i spună: „M-am hotărât să mă fac călugăr“. Iar mitropolitul i-a răspuns: „Am aşteptat această hotărâre“. Astfel, la 1 aprilie 1953 intra în mănăstirea voievodului martir Brâncoveanu de la Sâmbăta. La 15 august, acelaşi an, primea numele de Teofil, iubitor de Dumnezeu. Şi s-a bucurat de acest nume, aşa cum trebuie să se bucure vieţuitorul în lumea trăitorilor lui Dumnezeu. În timpul vieţuirii de la Sâmbăta s-a rugat şi a slujit împreună cu Serafim Popescu, Nicolae Mladin, Veniamin Tohăneanu, Ioan Dinu şi a fost cercetat de credincioşii cu dragoste de Dumnezeu. Nu a avut darul vederii, dar l-a avut pe cel al slujirii cu duhul filocalic pentru oameni.