Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Memoria Bisericii în imagini: Biserica Colţea din Capitală

Memoria Bisericii în imagini: Biserica Colţea din Capitală

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 29 Ian, 2010

Pe locul din faţa Spitalului Colţea de astăzi, aflat în preajma pieţei Universităţii din Capitală, pe la 1641 slugerul Udrea ridica o biserică de lemn şi câteva chilii, cu hramul „Sf. Cuvioasa Parascheva“. Ulterior, fratele său, Colţea Doicescu, a închinat acest lăcaş Mitropoliei Ţării Româneşti. Cu învoirea urmaşilor clucerului Colţea şi a sfintei mitropolii, spătarul Mihai Cantacuzino a cumpărat terenul din această zonă a Bucureştilor, pe care, între 1695-1698, a ridicat o frumoasă mănăstire cu numele de Trisfetitele. Biserica a fost construită după un plan în formă de cruce, cu turle, naos şi pronaos, cu pridvor susţinut pe stâlpi de piatră, într-un autentic stil brâncovenesc. În noul aşezământ funcţiona o şcoală, un spital cu spiţerie, casa pentru chirurg şi o şcoală de ştiinţe, la intrare fiind un turn-clopotniţă cu ceasornic, care a fost folosit ca foişor de foc, deoarece era cel mai înalt edificiu din Capitală (demolat în 1888 pentru lărgirea bulevardului). Mănăstirea a fost înzestrată de ctitor cu numeroase moşii şi privilegii domneşti. Cutremurele din 1802, 1829, 1838, 1940, dar şi bombardamentele din 1944 au afectat biserica şi celelalte construcţii. Lăcaşul a suportat mai multe refaceri, ultima fiind începută în 1996.