Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Memoria Bisericii în imagini: Biserica Ortodoxă Română în Consiliul Ecumenic al Bisericilor

Memoria Bisericii în imagini: Biserica Ortodoxă Română în Consiliul Ecumenic al Bisericilor

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 24 Noi, 2009

Secolul al XX-lea a prilejuit închegarea primelor organizaţii ecumenice la nivel mondial. Biserica Ortodoxă Română a participat încă de la început la aceste eforturi de apropiere între comunităţile creştine, dar numai în condiţiile în care adevărul de credinţă ortodox era respectat. După al Doilea Război Mondial, la presiunile puterii sovietice, Biserica noastră nu a mai putut avea legături ecumenice. A fost nevoie de trecerea timpului ca situaţia internaţională să se detensioneze, mai marii lumii să se întâlnească la Geneva în 1955, pentru ca Bisericii noastre să i se permită să poată avea relaţii cu forul ecumenic. Abia în noiembrie-decembrie 1961, în prezenţa mitropolitului Iustin Moisescu, ca delegat al Ortodoxiei româneşti, Biserica noastră a putut închega relaţii cu confesiunile creştine de peste hotare. Regimului de la Bucureşti îi convenea pentru că astfel arăta „libertatea religioasă“ din România, în schimb Biserica putea să aibă o gură de oxigen faţă de presiunile la care era supusă de puterea comunistă.