În 18 decembrie 1892, la „Mariinsky Theatre”, în Sankt Petersburg (Rusia), sub bagheta dirijorului italian Riccardo Drigo, avea loc prima reprezentație publică a baletului „Spărgătorul de nuci”, de Piotr Il
Memoria Bisericii în imagini: Biserica „Sfântul Nicolae“ din Şcheii Braşovului
O mărturie istorică importantă a păstrării dreptei credinţe şi a limbii româneşti este biserica din Şcheii Braşovului. Această oază de spiritualitate ortodoxă şi românească îşi are originile încă din sec. al XIII-lea, într-un sat compact românesc de lângă Braşov. Românii de aici erau ameninţaţi pe la 1399 de papa Bonifaciu al IX-lea să treacă la credinţa latinească, însă au refuzat-o, rămânând în dreapta credinţă şi în afara cetăţii Braşovului. Treptat, acestora li s-au adăugat românii împinşi de cuceritorii otomani care îşi făceau tot mai mult prezenţa în sudul Dunării. Aceşti români au devenit negustorii braşoveni care făceau comerţ cu cei de aceeaşi credinţă şi limbă de dincolo de Carpaţi. Consideraţi ambasadori ai domnilor munteni şi moldoveni, pe la 1495, aceştia erau ajutaţi să-şi ridice o primă biserică de zid. Mai târziu, voievodul Neagoe Basarab cel pios le-a ridicat sfântul altar şi clopotniţa, apoi, pe la 1538 Petru Cercel le-a împodobit lăcaşul cu picturi alese. La 1598, Mihai Viteazul le-a construit pridvorul, iar la 1751 ţarina Elisabeta a II-a a trimis daruri scumpe şi alese. Cu acelaşi sprijin de peste munţi, în 1735, apoi în 1752 s-au adăugat două paraclise, unul din partea de nord, iar altul în cel de sud. În perioada interbelică, biserica a fost refăcută, iar pictura a fost executată sub coordonarea lui Costin Petrescu.
Lângă lăcaşul de rugăciune din Şchei, românii au avut lăcaşul de învăţătură, unde diaconul Coresi şi-a desfăşurat activitatea de tipărire şi răspândire a limbii române. Astfel, legăturile dintre românii de pe cei doi versanţi ai Carpaţilor s-au văzut şi atunci când cei din Ardeal erau ameninţaţi cu uniaţia. Cei din Şcheii Braşovului au fost mărturisitorii Ortodoxiei, rămânând în crezul care pe la 1399 se auzise până la Roma.