Memoria Bisericii în imagini: Biserica Stavropoleos din Capitală

Pe locul unui paraclis mai vechi al boierilor din Popeşti, după 1724 vrednicul arhimandrit Ioanichie, care slujea la biserica banului Ghiorma din Bucureşti, probabil aromân, originar din Pogoniana, din Epir, ridica o biserică în formă de cruce cu turlă pe naos şi în stil brâncovenesc, cu hramul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil“. Ctitorul a împodobit-o cu frumoase sculpturi în piatră şi lemn, cu pictură interioară, care se păstrează şi astăzi, şi i-a închinat numeroase moşii. Noul lăcaş făcea parte dintr-un ansamblu format din han, clopotniţă şi mai multe prăvălii, care aducea venituri însemnate. Ctitoria a fost închinată Mănăstirii Gura, din Pogoniana. Pentru râvna sa, în 1726, Patriarhia Ecumenică l-a ridicat pe arhimandritul Ioanichie la rangul de mitropolit de Stavropoleos. La cutremurele din 1802 şi 1838, biserica a suferit numeroase stricăciuni, încât la 1841 turla a fost dărâmată. Între 1852-1858, stareţul cerea insistent autorităţilor să demoleze biserica pentru a ridica alta. Biserica a rămas, dar în 1888 se afla într-o ruină completă. În 1897, arhitectul Ion Mincu începe o refacere totală a bisericii. Acesta a proiectat noile clădiri din apropierea ei, pentru a aminti de vechiul han care fusese demolat (pe acelaşi loc a fost ridicat Palatul poştelor) şi a ridicat o clopotniţă. Între 1904-1940, biserica a fost închisă, până la venirea preotului Dimitrie Iliescu-Palanca, care a reamenajat-o cultului şi a sfinţit-o. Din 2008, aşezământul Stavropoleos şi-a recăpătat statutul de mănăstire.