În 24 octombrie 2024, la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală va fi vernisată expoziția de fotografie „Generații de muzeografi-fotografi în serviciul societății. Omagiu Muzeului la 135 de
Memoria Bisericii în imagini: Boris Răduleanu, slujitorul luptător
Era basarabean din Izbeştii Orheiului, născut în 1905, în familia preotului Grigore Babcenco. A urmat şcoala primară la Mănăstirea Curchi, Seminarul teologic din Chişinău şi facultăţile de Teologie şi de Litere şi Filosofie din Cernăuţi, pe care le-a absolvit în anul 1930. Ca bursier al Eparhiei Hotinului a urmat cursuri de specializare la Sorbona şi la Oxford. În 1932 a fost hirotonit preot pe seama parohiei Răduleşti, jud. Soroca. Între 1935-1944 a slujit la parohia „Sf. Nicolae“ din oraşul Bălţi, până în iunie 1940, când s-a refugiat la Craiova şi a slujit la Biserica Hagi-Emuşi. Între 1943-1944 a fost confesor militar. Până în 1936 a fost colaborator la revistele „Misionarul“ şi „Biserica Ortodoxă Română“, apoi la „Biserica basarabeană“, unde a avut un ciclu de articole numit „Din problemele necredinţei contemporane“. Între 1936-1937, în calitate de proprietar, a redactat revista „Credinţa noastră“. În publicistica lui Răduleanu se remarcă poziţia anticomunistă şi împotriva indiferentismului religios. Între 1944-1947 a fost preot la catedrala din Lugoj şi profesor de Religie la Liceul „Iulia Haşdeu“ din localitate, apoi din 1947 a slujit la parohia Chitila I. În 1958, a fost transferat la parohia Slobozia Moară. La 14 martie 1960, părintele Răduleanu a fost arestat de Securitate şi trimis în justiţie într-un lot format cu Xenia Mămăligă şi copii lui, Galina şi Mihai Răduleanu. A fost condamnat la 15 ani temniţă grea, pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare“, de fapt activitatea publicistică anticomunistă din perioada 1936-1944. La 29 iulie 1964 a fost eliberat. Ulterior, a slujit la parohia Roşiori, jud. Ialomiţa. A decedat la 19 decembrie 1990, în Bucureşti.