Memoria Bisericii în imagini: Capela „Elisabeta Doamna“ din Bucureşti

Activitatea filantropică a Bisericii Ortodoxe reprezintă una dintre caracteristicile de bază ale misionarismului. Capela „Elisabeta Doamna“ din Bucureşti este rod al acestui tip de misionarism ortodox. Piatra de temelie a fost pusă în 1870, la iniţiativa principesei Elisabeta, soţia principelui Carol I, dar lăcaşul de cult a fost ridicat în 1874, fiind pictat de Gheorghe Tattarescu. Acesta servea ca paraclis pentru orfanele instituite în Azilul „Elena Doamna“ situat în vecinătatea palatului princiar de la Cotroceni. De altfel, acestea au lucrat catapeteasma în fir de aur şi mătase pe un cadru de lemn fin. Chiar dacă acest aşezământ de educaţie şi învăţământ pentru tinerele fără familie era întreţinut din fondurile statului, totuşi, la origine, iniţiativa avusese un caracter pur bisericesc. Doamna Elena Cuza, soţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cea care ridicase într-o primă fază acest aşezământ, se considera urmaşa mitropolitului Filaret al II-lea al Ungrovlahiei. Prin testamentul său din 1792, acesta lăsase întreaga sa avere pentru ridicarea şi întreţinerea unui astfel de aşezământ, după reguli bine stabilite şi sub ocrotirea Sfintei Biserici. Dorinţa nu i-a fost respectată, deoarece averea sa a fost risipită de responsabili din stat. Însă, la 1862, Elena Doamna ridica azilul, în mare parte prin contribuţia financiară a unor mănăstiri, iniţiativa ei fiind continuată de regina Elisabeta. În 1948, azilul şi capela au fost închise, după 2000 lăcaşul intrând în renovare.