Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Memoria Bisericii în imagini: Capela „Elisabeta Doamna“ din Bucureşti

Memoria Bisericii în imagini: Capela „Elisabeta Doamna“ din Bucureşti

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 07 Ian, 2010

Activitatea filantropică a Bisericii Ortodoxe reprezintă una dintre caracteristicile de bază ale misionarismului. Capela „Elisabeta Doamna“ din Bucureşti este rod al acestui tip de misionarism ortodox. Piatra de temelie a fost pusă în 1870, la iniţiativa principesei Elisabeta, soţia principelui Carol I, dar lăcaşul de cult a fost ridicat în 1874, fiind pictat de Gheorghe Tattarescu. Acesta servea ca paraclis pentru orfanele instituite în Azilul „Elena Doamna“ situat în vecinătatea palatului princiar de la Cotroceni. De altfel, acestea au lucrat catapeteasma în fir de aur şi mătase pe un cadru de lemn fin. Chiar dacă acest aşezământ de educaţie şi învăţământ pentru tinerele fără familie era întreţinut din fondurile statului, totuşi, la origine, iniţiativa avusese un caracter pur bisericesc. Doamna Elena Cuza, soţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cea care ridicase într-o primă fază acest aşezământ, se considera urmaşa mitropolitului Filaret al II-lea al Ungrovlahiei. Prin testamentul său din 1792, acesta lăsase întreaga sa avere pentru ridicarea şi întreţinerea unui astfel de aşezământ, după reguli bine stabilite şi sub ocrotirea Sfintei Biserici. Dorinţa nu i-a fost respectată, deoarece averea sa a fost risipită de responsabili din stat. Însă, la 1862, Elena Doamna ridica azilul, în mare parte prin contribuţia financiară a unor mănăstiri, iniţiativa ei fiind continuată de regina Elisabeta. În 1948, azilul şi capela au fost închise, după 2000 lăcaşul intrând în renovare.