Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Memoria Bisericii în imagini: Denia Prohodului pe Dealul Mitropoliei înainte de 1948

Memoria Bisericii în imagini: Denia Prohodului pe Dealul Mitropoliei înainte de 1948

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 01 Aprilie 2010

Până la instaurarea regimului comunist, în 1948, sărbătorile religioase de la Patriarhia Română erau marcate de prezenţa regelui, a guvernului, a reprezentanţilor principalelor instituţii de cultură, dar şi a corpului diplomatic acreditat la Bucureşti. Exista un protocol care trebuia urmat în astfel de solemnităţi. Iar această procedură îşi avea originea încă din vremea voievozilor. Deşi nu era de confesiune ortodoxă, regele Carol I participa la solemnităţile din Dealul Mitropoliei. De pildă, în seara zilei de 14/26 aprilie 1867, despre participarea principelui Carol se scria: "Serbarea bisericească de azi e deosebit de frumoasă, iar diferitele ceremonii sunt foarte mişcătoare. Prinţul asistă la serviciul divin care se ţine seara la ora 7, la Mitropolie. Biserica e cernită; credincioşii îmbrăcaţi în haine de doliu, poartă lumânări de ceară galbenă, ale căror flăcări contrastează într-un chip sinistru cu întunericul dintre stâlpii groşi şi de sub bolţi. Întregul serviciu, lung, are ceva impunător, mai ales plimbarea în jurul bisericii care se face la sfârşitul serviciului divin, în mijlocul sunetelor de clopote şi care închipuieşte înmormântarea lui Hristos. Mitropolitul şi prinţul, sub un baldachin negru, deschid convoiul… În cele peste o sută de biserici din Bucureşti se mişcă acelaşi convoi de făclii, cu o mulţime de credincioşi în urma preoţilor".