Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Memoria Bisericii în imagini: Duhovnicii Ortodoxiei româneşti din secolul al XX-lea: părintele Vichentie Mălău

Memoria Bisericii în imagini: Duhovnicii Ortodoxiei româneşti din secolul al XX-lea: părintele Vichentie Mălău

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 23 Dec, 2009

S-a născut la 28 noiembrie 1887, în comuna Stăniţa, judeţul Neamţ, fiind botezat cu numele de Vasile. Când avea numai şapte ani, părinţii săi au intrat în viaţa monahicească, el mergând cu tatăl său la Mănăstirea Secu. În 1895, împreună cu tatăl său, a mers la Muntele Athos, unde a stat 11 ani, formându-se duhovniceşte alături de cei mai buni călugări athoniţi. În 1906 cei doi s-au reîntors la Secu, iar în 1912 tatăl şi fiul au depus jurământul călugăresc. Tatăl a primit numele de Dometian, iar fiul - de Vichentie. În 1915, tânărul călugăr Vichentie Mălău a fost hirotonit preot şi numit ecleziarh şi duhovnic al mănăstirii de metanie. În timpul Războiului de Reîntregire, ieromonahul Vichentie, ca mulţi alţi slujitori ai altarului, a făcut misiune în spitalele de răniţi. Între 1927-1928, a ocupat funcţia de stareţ al Mănăstirii Secu, apoi, până în 1940 a slujit în obştea Mănăstirii Agapia, devenind unul dintre cei mai cunoscuţi duhovnici din Moldova. În 1928, împreună cu profesorul I. D. Ştefănescu, părintele Vichentie a curăţat pictura bisericii Mănăstirii Agapia. Despre comportamentul său de rugător al lui Dumnezeu există numeroase mărturii de la ucenicii săi, în care arătau cum părintele Vichentie „priveghea aproape în fiecare noapte. Vara se nevoia în pădure şi iarna în chilie. De cum se lăsa întunericul, îşi lua Psaltirea în traistă, lumânări şi chibrituri şi se furişa în pădure. Acolo se ruga singur şi făcea mii de metanii. Iar în zorii zilei se întorcea la chilie neobservat şi suna clopotul de deşteptare“.

În 1940 a fost transferat ca preot misionar la Mănăstirea Vasiova, judeţul Caraş-Severin, unde se dorea o relansare a vieţii monahale. La 13 iulie 1945, părintele Vichentie a trecut la cele veşnice. În februarie 1953, osemintele sale au fost aduse şi depuse în gropniţa mănăstirii sale de metanie.