Memoria Bisericii în imagini: Iosif Naniescu, mitropolitul „cel sfânt şi evlavios“

Era originar din Răzălăii Bălţilor din ţinutul Basarabiei şi născut la 15 iulie 1818, primind la botez numele de Ioan. Orfan de tată, este dus de unchiul său, ierodiaconul Teofilact, să înveţe carte la Mănăstirea ieşeană „Sf. Spiridon“. Aici deprinde tipicul şi i se descoperă tainele bisericeşti. La 23 ianuarie 1835, tânărul Ioan intră în monahism la Catedrala episcopală din Buzău, apoi este hirotonit ierodiacon, devenind ucenic la episcopului Chesarie. Astfel, a urmat Seminarul teologic din Buzău, apoi Colegiul „Sf. Sava“ din Bucureşti. În 1849 este numit egumen la Mănăstirea Şerbăneştii Morunglavului din Vâlcea, apoi preot în Bucureşti. În noiembrie 1852 primeşte rangul de protosinghel din mâinile episcopului Calinic de la Cernica. În 1857, este numit egumen la Mănăstirea dâmboviţeană Găiseni, pentru ca din 1863 să fie la Sărindarii din Bucureşti. Aflat în Capitală, ajunge profesor de Religie la Colegiul „Lazăr“ şi Liceul „Matei Basarab“, apoi director la Seminarul Teologic Central. La 23 aprilie 1872, Iosif Naniescu este hirotonit arhiereu, apoi, nici un an mai târziu, episcop al Argeşului. Ascendenţa sa morală şi spirituală în rândul colegilor din Sinod îl propulsează în scaunul de mitropolit al Moldovei, fiind ales la 10 iunie 1875. El păstoreşte Mitropolia Moldovei cu o rară blândeţe şi înţelepciune, depunând o bogată activitate duhovnicească, teologică, pastorală şi socială. De numele acestui mitropolit este legată ridicarea Catedralei mitropolitane din Iaşi, a cărei piatră de temelie şi început fuseseră puse de mitropolitul Veniamin Costachi. Cu mari eforturi din partea mănăstirilor, parohiilor moldave şi a susţinerii financiare din partea statului, biserica catedrală din Iaşi era finalizată prin sfinţirea din 23 aprilie 1887, în prezenţa regelui Carol I. Ulterior, în această catedrală s-au adus moaştele Cuvioasei Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei. La 26 ianuarie 1902, mitropolitul Iosif Naniescu era chemat la Domnul.