Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Memoria Bisericii în imagini: O biserică rusească în capitala României

Memoria Bisericii în imagini: O biserică rusească în capitala României

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 05 Dec, 2009

În faţa palatului Universităţii din Bucureşti şi ascunsă între clădirile ce o înconjoară se înalţă semeaţă biserica rusească cu hramul „Sf. Nicolae“ din capitala României. Iniţial, lăcaşul de cult al comunităţii negustorilor ruşi a fost Biserica Negustori. Însă, începând cu anul 1905, cu sprijinul consulatului rusesc de la Bucureşti şi al donaţiei de 600.000 ruble aur al Curţii imperiale de la Petrograd, se ridica o nouă biserică pentru necesităţile cultice ale comunităţii ruseşti. Noul lăcaş a fost construit în formă de cruce sub coordonarea arhitectului rus Preobrajenschi. Pictura şi sculptura noii biserici au fost executate de artişti ruşi şi italieni, cele şapte turle construite în stilul specific rusesc fiind acoperite cu foiţă de aur. Catapeteasma sculptată în lemn şi acoperită cu foiţă de aur a fost executată la Moscova, după modelul Catedralei „Sf. Apostol Andrei“ din Kremlin. La 25 noiembrie 1909, lăcaşul a fost sfinţit de mitropolitul primat Atanasie Mironescu şi arhiepiscopul Vladimir de Kronstadt, ca delegat al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse.

Până la Primul Război Mondial, biserica a servit mai ales personalului diplomatic rusesc, din care făcea parte slujitorul acesteia, slujbele ţinându-se în limba slavă. După revoluţia bolşevică, fostul ambasador ţarist a rămas în îngrijirea acestei biserici, susţinând-o financiar şi reparând-o cu bunăvoinţa mitropolitului primat Miron Cristea. După reluarea relaţiilor diplomatice dintre România şi URSS, în 1934, fostul diplomat a transferat dreptul de posesiune al bisericii ambasadei Iugoslaviei în a cărei ţară se refugiase Sinodul episcopilor ruşi emigranţi. Însă, statul sovietic a preferat transferarea dreptului de posesie în favoarea statului român, care, în 1935, la insistenţele patriarhului Miron Cristea, era declarată paraclis universitar, trecând sub îngrijirea financiară a Universităţii din Bucureşti. În 1947, Patriarhia Moscovei a cerut dreptul de jurisdicţie asupra acestei biserici, numind chiar un preot rus. Zece ani mai târziu, Patriarhia Moscovei a transferat dreptul de jurisdicţie canonică Patriarhiei Române. Prin donaţii substanţiale, cea mai importantă fiind a patriarhului Justinian, biserica rusă a fost reparată şi redată cultului. După 1989 a redevenit paraclis universitar.