În 18 decembrie 1892, la „Mariinsky Theatre”, în Sankt Petersburg (Rusia), sub bagheta dirijorului italian Riccardo Drigo, avea loc prima reprezentație publică a baletului „Spărgătorul de nuci”, de Piotr Il
17 Dec, 2024
Memoria Bisericii în imagini: O biserică rusească în capitala României
În faţa palatului Universităţii din Bucureşti şi ascunsă între clădirile ce o înconjoară se înalţă semeaţă biserica rusească cu hramul „Sf. Nicolae“ din capitala României. Iniţial, lăcaşul de cult al comunităţii negustorilor ruşi a fost Biserica Negustori. Însă, începând cu anul 1905, cu sprijinul consulatului rusesc de la Bucureşti şi al donaţiei de 600.000 ruble aur al Curţii imperiale de la Petrograd, se ridica o nouă biserică pentru necesităţile cultice ale comunităţii ruseşti. Noul lăcaş a fost construit în formă de cruce sub coordonarea arhitectului rus Preobrajenschi. Pictura şi sculptura noii biserici au fost executate de artişti ruşi şi italieni, cele şapte turle construite în stilul specific rusesc fiind acoperite cu foiţă de aur. Catapeteasma sculptată în lemn şi acoperită cu foiţă de aur a fost executată la Moscova, după modelul Catedralei „Sf. Apostol Andrei“ din Kremlin. La 25 noiembrie 1909, lăcaşul a fost sfinţit de mitropolitul primat Atanasie Mironescu şi arhiepiscopul Vladimir de Kronstadt, ca delegat al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Până la Primul Război Mondial, biserica a servit mai ales personalului diplomatic rusesc, din care făcea parte slujitorul acesteia, slujbele ţinându-se în limba slavă. După revoluţia bolşevică, fostul ambasador ţarist a rămas în îngrijirea acestei biserici, susţinând-o financiar şi reparând-o cu bunăvoinţa mitropolitului primat Miron Cristea. După reluarea relaţiilor diplomatice dintre România şi URSS, în 1934, fostul diplomat a transferat dreptul de posesiune al bisericii ambasadei Iugoslaviei în a cărei ţară se refugiase Sinodul episcopilor ruşi emigranţi. Însă, statul sovietic a preferat transferarea dreptului de posesie în favoarea statului român, care, în 1935, la insistenţele patriarhului Miron Cristea, era declarată paraclis universitar, trecând sub îngrijirea financiară a Universităţii din Bucureşti. În 1947, Patriarhia Moscovei a cerut dreptul de jurisdicţie asupra acestei biserici, numind chiar un preot rus. Zece ani mai târziu, Patriarhia Moscovei a transferat dreptul de jurisdicţie canonică Patriarhiei Române. Prin donaţii substanţiale, cea mai importantă fiind a patriarhului Justinian, biserica rusă a fost reparată şi redată cultului. După 1989 a redevenit paraclis universitar.
