Nu voi înțelege niciodată de ce trebuie ca unele legi să se lupte cu istoria, cu personalități care au trăit demult, au biruit, au și greșit, dar au lăsat opere viabile. Octavian Goga (1881-1938) nu a trăit,
Memoria Bisericii în imagini: Părintele Aurel Negoescu - luptător al neamului românesc şi mărturisitor al credinţei ortodoxe
S-a născut la 27 mai 1900, la Întorsura Buzăului, într-o familie cu tradiţie preoţească de peste 200 de ani. A urmat Liceul „Andrei Şaguna“ din Braşov, apoi Academia teologică „Andreiană“ de la Sibiu. În timpul Războiului de Reîntregire a fost arestat de autorităţile maghiare pentru „protejarea şi înlesnirea trupelor române în Ardeal“, fiind deţinut în lagărul de la Sopron, alături de alţi luptători români pentru cauza naţională. Din 1923 a fost profesor de Religie şi Limba Română la Liceul „Sf. Nicolae“ din Gheorgheni, apoi catehet la şcolile primare din aceeaşi localitate. În 1926 a fost hirotonit preot de mitropolitul Nicolae Bălan, pe seama parohiei ortodoxe din Gheorgheni. Mulţi ani, părintele Neagoescu a slujit în paraclisul amenajat în liceul în care profesa. Abia în 1929, cu sprijinul profesorului Nicolae Iorga, a pus piatra de temelie a unei biserici ortodoxe în Gheorgheni. Biserica a fost finalizată în 1938. Considerând că şi încheiat misiunea în această parohie, în anul următor părintele Negoescu s-a transferat în parohia din satul natal. După 1948 a fost permanent şicanat de Securitate pentru predicile sale „mistice“, în fapt fiind vorba de prestigiul de care se bucura din partea credincioşilor prin participarea acestora la activităţile bisericeşti. Urmărirea Securităţii a durat până în noaptea de 15 spre 16 august 1952, atunci când l-a arestat pe părintele Negoescu. A fost trimis pentru 60 de luni la munca istovitoare de la Canal. Nu a rezistat decât până la 1 decembrie 1952, trecând la cele veşnice în ziua în care se aniversa marea Unire de la Alba Iulia, pentru care luptase atât de mult. (Adrian Nicolae PETCU)



.jpg)