Nu voi înțelege niciodată de ce trebuie ca unele legi să se lupte cu istoria, cu personalități care au trăit demult, au biruit, au și greșit, dar au lăsat opere viabile. Octavian Goga (1881-1938) nu a trăit,
10 Mai, 2026
Memoria Bisericii în imagini: Părintele Dometie Manolache de la Râmeţ
Era originar din zona munţilor Pănătău, din ţinutul Buzăului, născut în 1924 într-o familie de oameni simpli, muncitori. Fiind cu dragoste de carte, atunci părinţii l-au înscris la Seminarul Teologic din Buzău, pe care l-a absolvit în 1945 ca şef de promoţie. A urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, pe care le-a absolvit în 1949 cu o licenţă despre mărturisirea lui Petru Movilă. Încă din studenţie a fost în căutarea unor răspunsuri duhovniceşti, cercetând permanent pe părintele Arsenie Boca de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Acest mare duhovnic a fost cel care i-a deschis calea spre monahism, îndrumându-l să primească chipul îngeresc la Mănăstirea Prislop, în ziua Sfintei Cruci din 1949. A intrat în viaţa monahicească alături de tânărul teolog Leonida Plămădeală, viitorul mitropolit Antonie al Ardealului. Cu râvnă şi smerenie, părintele Dometie a dorit să contribuie la restaurarea monahismului în Ardeal. Cu mai multe ucenice de ale părintelui Arsenie Boca a încercat ridicarea unei mănăstiri la Strungari-Sebeş. Autorităţile statului din acea perioadă nu au permis acest lucru, părintele fiind nevoit să plece din Ardeal. A fost primit de episcopul Buzăului, Antim Angelescu, care l-a numit duhovnic la mănăstirea Ciolanu, apoi la Răteşti. Însă, în 1959 el s-a întors în Ardeal, la Mănăstirea de la Râmeţ, pentru ca un an mai târziu să fie nevoit să plece prin aplicarea decretului 410. Cu aceeaşi râvnă s-a întors la Râmeţ în 1969, refăcând mănăstirea. Aici, în 1975, şi-a găsit sfârşitul pământesc.
.jpg)
