Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Memoria Bisericii în imagini: Părintele Irodion Ionescu, „luceafărul de la Lainici“

Memoria Bisericii în imagini: Părintele Irodion Ionescu, „luceafărul de la Lainici“

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 30 Mar, 2010

Era de prin părţile Vâlcei, de mic copil fiind atras de viaţa monahală. A intrat în monahism la Mănăstirea Cernica. Cunoscându-l pe tânărul monah pentru viaţa sa aleasă în rugăciune, smerenie şi ascultare încă de când se afla la Cernica, episcopul Râmnicului, Calinic, l-a hirotonit în anul 1853 ca ierodiacon, apoi ca ieromonah. Ulterior, l-a numit egumen al schitului Lainici, pustiită încă din vremea revoluţiei lui Tudor Vladimirescu. Sub conducerea ieromonahului Irodion, schitul Lainici a înflorit, iar viaţa duhovnicească a sporit. A ajuns cunoscut pentru vieţuirea lui în post, rugăciune şi smerenie, iar poporul a alergat către el. Chiar episcopul Calinic îl cerceta, îi cerea sfatul şi se spovedea la el, numindu-l "luceafărul de la Lainici". În primăvara anului 1900, părintele Irodion a trecut la cele veşnice, nu înainte de a prezice că schitul va fi din nou pustiu pentru multă vreme. În timpul Războiului de Reîntregire, schitul a fost pustiit de trupele de ocupaţie, biserica fiind transformată în adăpost pentru cai. Abia în 1929, părintele Visarion Toia avea să refacă aşezământul.