Nu voi înțelege niciodată de ce trebuie ca unele legi să se lupte cu istoria, cu personalități care au trăit demult, au biruit, au și greșit, dar au lăsat opere viabile. Octavian Goga (1881-1938) nu a trăit,
Memoria Bisericii în imagini: Părintele Petre Focşăneanu, mărturisitorul
Născut în 1914, la Podu Turcului, din ţinutul Bacăului, Petre Focşăneanu provenea dintr-o familie de oameni simpli. Tânărul Petre a urmat Seminarul Teologic din Galaţi, apoi pe cel din Roman. Şi-a dorit mult să urmeze cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, dar greutăţile materiale l-au împiedicat. Totuşi, în 1935 a fost hirotonit preot pe seama parohiei Alexandreni, jud. Bălţi, de către episcopul Visarion Puiu. A slujit cu devotament credincioşilor basarabeni, până în vara lui 1940, când autorităţile sovietice de ocupaţie l-au obligat să plece peste Prut. A slujit la Biserica Sfântul Gheorghe Vechi din Ploieşti, apoi în satul natal. În 1941 s-a întors în mijlocul credincioşilor săi din Basarabia, dar războiul l-a obligat să slujească pe front, până la Simferopol, apoi în Ardeal, până în octombrie 1944. În noile condiţii politice, părintele Focşăneanu a fost numit preot la Podu Turcului, apoi din 1949 la Nistoreşti, jud. Vrancea. A fost arestat de către Securitate pentru susţinerea luptătorilor anticomunişti din munţi. La 29 iunie 1951 (praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel), Tribunalul Militar Galaţi l-a condamnat la 10 ani închisoare corecţională. Nu a rezistat regimului de tortură, la 17 iunie 1953 trecând la cele veşnice. Potrivit unor mărturii, părintele a murit din cauza umilinţelor la care fusese supus după ce săvârşise slujba Sfintei Învieri. Familia sa a aflat abia după trei ani.



.jpg)