Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Memoria Bisericii în imagini: Profesorul Teodor M. Popescu - un martir al crucii

Memoria Bisericii în imagini: Profesorul Teodor M. Popescu - un martir al crucii

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 07 Dec, 2009

Când se pronunţă numele lui Teodor M. Popescu în mediul teologic de astăzi, negreşit cineva trebuie să spună ceva despre cel care a fost poate unul dintre cei mai importanţi profesori din Ortodoxia românească contemporană. Deşi provenea dintr-o familie de oameni simpli, originari din ţinutul Dâmboviţei, tânărul Popescu a excelat în învăţătură încă de pe băncile Seminarului central, apoi ale Facultăţii de Teologie din Bucureşti. A fost remarcat ca un om de viitor al Bisericii, pentru care a fost trimis cu bursă de specializare în Germania şi Franţa. Însă, doctoratul l-a urmat la Atena, alături de mulţi alţi teologi ortodocşi români de elită. A revenit în ţară şi a ocupat catedra de Istorie bisericească universală de la Facultatea din Bucureşti timp de aproape 30 de ani. Datorită pregătirii sale temeinice a fost profesorul care a reuşit să insufle studenţilor rostul disciplinei pe care o profesa. Profesorul Popescu arăta viitorilor slujitori că Istoria Bisericii poate fi mereu pildă de urmat pentru găsirea răspunsurilor la problemele vremii. Iar pe lângă predarea Istoriei, profesorul a adunat studenţii în jurul său prin rostirea şi răspândirea predicilor prin care îşi mărturisea convingerea religioasă. Devenea astfel un factor spiritual mult prea deranjant pentru organele represiunii comuniste. În contextul constrângerilor la care era supus patriarhul Justinian prin arestarea colaboratorilor apropiaţi, în 1959 profesorul Popescu a fost arestat, anchetat şi condamnat de autorităţile comuniste la 15 ani detenţie grea. În 1963 era eliberat din închisoare. Regimul politic nu-i accepta în nici un fel reabilitarea, cei din jur văzându-l ca un ciumat. A fost ajutat însă de acelaşi patriarh Justinian care îi recuperase pe mulţi alţi teologi. A fost angajat în Administraţia patriarhală, la revistele bisericeşti sau la comisiile de lucru ale Sinodului. Totuşi, regimul sever la care fusese supus în timpul închisorii avea să-i marcheze viaţa. La 4 aprilie 1973, profesorul Teodor M. Popescu trecea la cele veşnice, după ce cântase axionul de Paşti, „Îngerul a strigat“, ca o ultimă mărturisire de credinţă în Hristos Mântuitorul.