Memoria Bisericii în imagini: Seminarul teologic din Galaţi

În urma cedării sudului Basara0biei după pacea de la Berlin din 1878, Seminarul teologic de la Ismail, care funcţiona din 1864, era mutat la Galaţi, împreună cu sediul Episcopiei Dunării de Jos. Iniţial, seminarul a funcţionat în mai multe clădiri închiriate din Galaţi, în primul an având patru clase. La aplicarea legii din 1872, planul de învăţământ a suferit mai multe modificări, prin scoaterea unor discipline esenţiale, precum Limba greacă şi Muzica vocală. Apoi, profesorilor nu li se permitea să se titularizeze pe posturi, producând o continuă stare de incertitudine în rândurile cadrelor didactice. Dificultăţile financiare, austeritatea bugetară şi aplicarea noii legi a clerului mirean au condus la desfiinţarea Seminarului gălăţean la 1 septembrie 1893. Profesorii au protestat, alături de episcopul Partenie Clinceni, iar ziarele au creat o atmosferă negativă faţă de această măsură arbitrară. Seminarul s-a reînfiinţat în 1908, în urma demersurilor episcopului Pimen Georgescu la Spiru Haret, ministrul Instrucţiunii şi Cultelor. Au fost numiţi aceiaşi profesori care cunoscuseră desfiinţarea, iar ca ocrotitor al acestui for de învăţământ a fost luat Sf. Apostol Andrei. Printre directorii acestui seminar s-au numărat Nicodim Munteanu, viitor patriarh, care s-a îngrijit de reînfiinţare; Visarion Puiu, viitor mitropolit, care a iniţiat demersurile pentru ridicarea unei clădiri proprii, care a fost ridicată abia în 1925, sub directoratul preotului Ioan Beldie. Acesta a făcut chiar presiuni la autorităţile statului, arătând că situaţia în care se afla seminarul era „o tortură pentru elevi şi o greutate în plus pentru administraţie“. Dintre absolvenţii de renume ai acestui seminar, se numără: Firmilian Marin, viitor mitropolit, Cosma Petrovici, Iosif Gafton, Eugen Laiu şi Valerian Zaharia, viitori episcopi. În 1948, autorităţile comuniste au desfiinţat Seminarul din Galaţi, dar a fost reînfiinţat în 1990.