Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Memoria Bisericii în imagini: Vasile Voiculescu - poetul/doctorul mistic

Memoria Bisericii în imagini: Vasile Voiculescu - poetul/doctorul mistic

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 27 Noiembrie 2009

„Pentru Vasile Voiculescu credinţa este o modalitate firească şi o vie existenţă, un dat“, spunea Virgil Ierunca când îi radiografia opera poetică. De asemenea, ca medic, un apropiat spunea despre Voiculescu că este „bunătatea serafică pe care ştia să o arate orişicui: nici nu critica pe nimeni, nu găsea defecte nimănui şi nu blama pe nimeni, aflând întotdeauna scuze şi înţelegându-l pe fiecare ş…ţ Credea cu tărie că trebuie să facă în fiecare zi un bine cuiva şi trecea deseori pe la unii din foştii săi bolnavi şi pe la alţii, pe care îi ştia lipsiţi de mijloace şi singuri“. Pe cât era de mare ca doctor şi poet, pe atât era de smerit şi discret în viaţa publică şi în familie. Când i-a murit soţia, pe care o iubise foarte mult, Vasile Voiculescu s-a sihăstrit, ducând o viaţă de călugăr alb. Nu mai gusta carne, nu-şi mai făcea focul în sobă, trăia ca un ascet. Pentru mai vechi relaţii cu membrii „Rugului Aprins“, este arestat şi condamnat de regimul comunist. În temniţă era văzut ca „un bătrân cu părul alb, purtând parcă o aură de sfânt. Din atitudinea şi figura lui iradiau linişte şi blândeţe. ş…ţ Se hrănea parcă din Duh Sfânt şi era un creştin desăvârşit“. Condiţiile grele din închisoare i-au provocat boala, care, după eliberare, l-a răpus, intrând astfel în lumea drepţilor.