Mesajul de Paşti al Patriarhului Ecumenic

Service Orthodoxe de Presse a făcut cunoscut, în ediţia online din 3 aprilie 2010, mesajul pe care Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I l-a transmis credincioşilor, după cum este tradiţia, cu ocazia Sfintelor Sărbători de Paşti, care anul acesta au fost sărbătorite de toţi creştinii pe 4 aprilie.

"Iată că Sfânta zi de Paşti s-a ridicat din nou, în lumină şi bucurie", afirmă acesta înainte de a explica semnificaţia acestei zile care "răspândeşte bucurie, mângâiere şi veselie asupra tuturor credincioşilor, în ciuda atmosferei apăsătoare care oprimă lumea din cauza crizei în toate formele ei şi a tuturor consecinţelor dureroase asupra vieţii cotidiene ale umanităţii". În centrul mesajului pascal se află certitudinea primită de Apostoli şi de Părinţi, conform cărora "Hristos a înviat din mormânt, El, Dumnezeul Om, iar odată cu El a înviat şi omul". Datorită Învierii lui Hristos, "dominarea tiranică a morţii aparţine trecutului".

Pentru Sanctitatea Sa, omul nu se poate îndepărta de întuneric şi de păcat "nici prin filosofie, nici prin ştiinţă, nici prin artă, nici prin tehnică, ci doar prin credinţa în Iisus Hristos, Dumnezeul-Om care a acceptat să se jertfească până la patimă, cruce, mormânt şi Care a coborât în iad pentru a învia morţii".

Biserica este prin excelenţă locul unde ne putem întâlni cu Hristos Cel înviat, căci "în calitate de Corp al lui Hristos, aceasta trăieşte fără încetare şi timp de secole minunea Învierii". "Prin Tainele sale, prin teologie şi prin învăţămintele sale, Biserica ne dă posibilitatea de a fi parte a acestei minuni, de a fi părtaşi la victoria asupra morţii, de a deveni copii ai Învierii." (2 Pi 1, 4)

Patriarhul Ecumenic aminteşte de asemenea că "veşmântul alb al dreptăţii ne-a fost dat în mod simbolic în timpul sfântului Botez. Noi suntem chemaţi, prin pocăinţă continuă, lacrimi purtătoare de bucurie, rugăciune neîncetată, înfrânarea poftelor, răbdare în încercările dureroase ale vieţii noastre, la respectarea tuturor poruncilor lui Dumnezeu şi, mai presus de toate, la respectarea poruncii iubirii. Vă dorim, din tot sufletul nostru, ca Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, să vă ofere toate darurile Sale şi binecuvântarea Sa pascală", a concluzionat Sanctitatea Sa.

▲ Reintroducerea itinerariului misionar

Ediţia din 7 aprilie a cotidianului francez "La Croix" ne aduce în prim-plan articolul semnat de François-Xavier Maigre şi de Elise Descamps, care prezintă introducerea caravanelor misionare în cadrul Bisericii Catolice din Franţa, din nevoia de a promova diferitele aspecte ale vieţii creştine, afirmând că "sporirea caravanelor în diocezele din Franţa par să anunţe apariţia unei Biserici itinerante".

În mod evident, fibra nomadă are vântul la pupa în Franţa. În diferite locuri "caravanele" se pornesc la drum, nu doar pentru a merge în căutarea unor populaţii din ce în ce mai puţin conştiente de realitatea parohiilor, ci de asemenea, în acest an sacerdotal, pentru a promova imaginea preotului.

Acum câteva luni, dioceza Le Havre a inaugurat de exemplu o "caravană a vocaţiilor", cu scopul de a combate ideile greşite pe care le au oamenii despre slujirea preoţilor. Pentru aceasta, membrii serviciului de vocaţii nu au ezitat să meargă în pieţe şi locuri publice pentru a angaja un dialog cu populaţia, ajutându-se de afişe, DVD-uri, fluturaşi.

Aceste caravane îşi propun să promoveze diferite aspecte ale vieţii creştine, îndeosebi Sfintele Taine. În săptămâna care a precedat Floriile, patru parohii din Verdun au lansat o "caravană a iertării", versiunea mobilă a "24 de ore de iertare", organizată acum doi ani la Verdun. Deplasându-se cu un autobuz şi cu câteva maşini de camping, un grup de preoţi şi de laici a vizitat câteva case de bătrâni şi închisori şi s-a oprit chiar şi în parcările supermarketurilor, cu intenţia fermă de a îmbunătăţi imaginea preoţilor şi a Bisericii.

"Biserica trebuie să fie capabilă să meargă în întâmpinarea celor care sunt izolaţi, a tinerilor", afirmă Michel Hucbourg, unul dintre organizatori. Chiar dacă "mulţi erau neîncrezători, întrebându-se dacă suntem o sectă, dar până la urmă am reuşit să dialogăm foarte frumos". Episcopul de Verdun, Monsenior François Maupu, care a susţinut proiectul, încurajează imaginea unei Biserici "vii", capabile să "propună ceva nou, respectând în acelaşi timp libertatea oamenilor".

▲ Căsătoria: afacere privată, afacere de stat

Dominique Fonlupt semnează acest articol în ediţia din 8 aprilie a săptămânalului "La Vie", evidenţiind recenta preocupare a oamenilor politici faţă de stabilitatea familiei, precizând că, în faţa consecinţelor separărilor, aleşii propun politici care încurajează o "familie durabilă".

Este cuplul, simbolizat încă de căsătorie, destinat să dispară, fiind înlocuit de o succesiune de poveşti de dragoste mai mult sau mai puţin lungi? Da, doar dacă credem în romanele de anticipaţie. Cu toate acestea, această intuiţie literară pare a fi coroborată de cifre: aproape o treime din cuplurile căsătorite în 1987 au divorţat în următorii 20 de ani, iar 20% din cuplurile căsătorite în 1997 divorţaseră în 2007. Cuplul - căsătorit sau nu - a devenit o aventură periculoasă, iar imperativul de fericire conjugală este atins cu mai mare dificultate din cauza şomajului şi a precarităţii vieţii.

În faţa instabilităţii legăturii conjugale, a consecinţelor dureroase pentru indivizi şi costisitoare pentru societate, oamenii politici sunt preocupaţi de modul în care aceasta poate preveni aceste separări. În iulie 2009, Hervé Mariton, deputat de Drôme, a prezentat împreună cu 32 de deputaţi UMP un raport remarcabil intitulat "Reluarea problematicilor societăţii", cu trimiteri la bioetică, educaţie, valori, familie. Pentru prima dată oamenii politici îşi pun întrebarea: "Ce să facem pentru a preveni instabilitatea în familie şi a aduce un sprijin cuplurilor care se află în dificultate şi care îşi doresc un ajutor?" De fapt, pe teren, oamenii politici constată că separarea unui cuplu se traduce de cele mai multe ori prin nevoia de două locuinţe sociale. În mediile mai modeste, separarea este însoţită de sărăcirea mamelor, dar şi a femeilor pensionate care trebuie să trăiască singure cu pensii minuscule.

"Cuplurile de tineri necăsătoriţi sunt de departe cele mai fragile, chiar dacă există şi un copil", observă France Prioux, de la Institutul Naţional de Studii Demografice (INED). Căsătoria, mai mult decât naşterea unui copil, reprezintă un gaj de stabilitate al legăturii. "Demografia a comparat destinul cuplurilor care trăiesc împreună - căsătoriţi sau nu - de cel puţin trei ani. Cei care nu erau căsătoriţi în cursul celor trei ani de viaţă comună se despărţeau de cele mai multe ori până să împlinească cinci ani. Prezenţa unui copil nu schimba nimic." Explicaţia? "Cei care se căsătoresc sunt cu certitudine mai hotărâţi să aibă o relaţie durabilă. Aceştia se despart mai puţin pentru că durata relaţiei face parte din proiectul lor de cuplu", adaugă France Prioux.

În Franţa, statul acordă mai multă atenţie şi sprijin legăturii părinte - copil, încercând să limiteze pagubele unei separări: ajutor pentru părinte izolat, mediere familială în caz de neînţelegeri între părinţi... De dreapta, ca şi de stânga, politicienii nu au manifestat niciodată nici cel mai mic interes pentru prevenirea separărilor nici pentru susţinerea unui cuplu stabil. Anul trecut, asociaţiile de consiliere familială au trebuit să lupte chiar pentru păstrarea micii subvenţii care le permitea să supravieţuiască. A fi consilier de cuplu în Franţa, în ciuda unei pregătiri exigente, permite cu greu un trai decent. Alte ţări nu au aceleaşi prejudecăţi şi desfăşoară acţiuni educative şi preventive. Căci nu ne despărţim pur şi simplu printr­un da sau printr-un nu, ci adesea după mulţi ani de încercări de a reface totul de la capăt, fără a găsi resursele şi ajutorul necesar pentru a depăşi problemele. În Statele Unite de exemplu, statul federal desfăşoară de 15 ani o politică de promovare a căsătoriei şi de prevenire a divorţului.

(Traducerea şi adaptarea Georgiana BÂRA)