Misterul din jurul abrevierii SOS

S-au împlinit, de curând, 115 ani de la lansarea primului apel SOS de către nava regală Slavonia, naufragiată în arhipelagul Azore, la 10 iunie 1909. Originea semnalului internaţional de forţă majoră SOS este şi în zilele noastre o necunoscută. Unii spun că este prescurtarea formulei „Save Our Ship” (Salvaţi-ne vaporul), alții că înseamnă „Save our souls” (Sal­vați-ne sufletele), iar cei mai mulți spun că SOS este doar un cod Morse ușor de trimis, având forma continuă: trei puncte, trei linii, trei puncte, fără pauză.

Mesajele de alertă pe mare au putut fi transmise, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, datorită lui Guglielmo Marconi, inventatorul telegrafiei şi, desigur, inventatorului celui mai cunoscut cod, alfabetul Morse, inventat de Samuel Finley Breese Morse, în 1838. Până la inventarea telegrafului, toate ambarcaţiunile din larg, care ieşeau din raza vizuală, erau izolate de ţărm şi de celelalte nave, iar vasele care naufragiau nu avea nici o posibilitate de a cere ajutor. 

În martie 1899, a fost folosit pentru prima dată telegraful de pe un vapor, cu scopul de a solicita ajutorul. Până în 1904, mai multe vase transatlantice au fost echipate cu telegraf. În 1904, compania Marconi a sugerat folosirea semnalului CQD, ca prescurtare a mesajului „Come Quick Danger”. SOS a fost adoptat pentru prima oară de guvernul german, în aprilie 1905, şi a fost standardizat la nivel mondial la Conferinţa radiotelegrafică de la Berlin, după semnarea celei de-a doua Convenţii Internaţionale Radiotelegrafice, la 3 noiembrie 1906, care a intrat în vigoare la 1 iulie 1908.