Monahismul românesc la începutul regimului „democrat-popular” (XLVII)

Un aspect mai puţin cunoscut din perioada atât de grea a Bisericii de la sfârşitul anilor '50 este legat de trecerea fostului arhiereu-vicar Galaction Cordun la stiliști. Astăzi, martori oculari susţin că Galaction Cordun practic a fost luat de miliţia care într-o noapte înconjurase Mănăstirea Căldăruşani, apoi dat dispărut de obştea din acest aşezământ monahal. Ulterior, el avea să apară ca vieţuitor al aşezământului stiliștilor de la Slătioara şi chiar considerat ca ierarh al acestei grupări nerecunoscute de Biserica Ortodoxă Română. Potrivit unui referat informativ prezentat de Securitate ministrului afacerilor interne, aflăm că întâistătătorul român vedea în gestul autorităţilor un mijloc de presiune asupra sa în problema monahală: „Justinian Marina consideră că şi fuga lui Galaction Cordun la Slătioara este legată de pretinsul plan al conducerii de stat îndreptat împotriva Bisericii Ortodoxe. El consideră că prin aceasta se intenţionează o întărire a stilismului care să fie folosit pentru «zguduirea Bisericii Ortodoxe». În legătură cu aceasta, el a afirmat următoarele: «Sunt încredinţat că de răpirea lui Galaction Cordun au ştiut şi anumite persoane din Departamentul Cultelor. Îmi întemeiez această convingere pe faptul că am fost informat că s-ar fi pus la cale de anumite persoane o întărire a mişcării stiliste cu speranţa că aceştia vor putea zgudui Biserica Ortodoxă.

Alungarea de călugări din mănăstiri tocmai cu câteva săptămâni înainte de fuga lui Galaction Cordun de la Căldăruşani a fost minuţios calculată ca aceştia să se îndrepte spre stilişti şi să caute să se adăpostească în mănăstirile şi schiturile stiliste.

Reintrarea în activitate a lui Galaction Cordun şi a stiliştilor, într-un moment în care există sute de călugări şi călugăriţe alungaţi din mănăstiri - deci o masă disponibilă pentru stilişti - şi mai ales într-un moment în care se desfăşoară o adevărată prigoană împotriva Bisericii Ortodoxe, poate duce la intensificarea mişcării stiliste, la câştigarea a numeroşi aderenţi între ţărani de partea lor şi chiar la producerea de tulburări».
Pe seama aceleiaşi «prigoane» a Bisericii Ortodoxe, Justinian Marina dă şi o serie de arestări efectuate de organele noastre în rândul elementelor duşmănoase ale clerului ortodox, mulţi dintre cei arestaţi fiind şi oameni de încredere ai patriarhului.

Atitudinea de subapreciere a organelor de stat din partea lui Justinian Marina s-a remarcat şi recent, când fără a se consulta cu Departamentul Cultelor a aprobat unui grup de diplomaţi ai legaţiilor Angliei şi Austriei să viziteze câteva mănăstiri ortodoxe din Moldova.

Nici după ce a avut această discuţie cu diplomaţii sus-amintiţi nu a găsit de cuviinţă să înştiinţeze Departamentul asupra vizitei ce aceştia intenţionează să o facă, lucru care a împiedicat luarea unor măsuri adecvate. Atitudinea duşmănoasă a patriarhului apare evidentă ţinând seama de faptul că, la unele din mănăstirile pe care diplomaţii voiau să le viziteze, erau frământări datorită măsurilor luate pe linia eliminării elementelor necorespunzătoare şi era uşor de presupus că elementele duşmănoase din aceste mănăstiri vor profita de prezenţa diplomaţilor pentru a face cunoscute acestora frământările lor.

Organele noastre urmăresc în continuare atitudinea Patriarhului Justinian Marina şi iau măsuri pentru contracararea consecinţelor negative ale acestei atitudini”.

Aplicarea planului de reformare monahală iniţiat de autorităţile statului nu a fost aplicat la nivel naţional şi uniform, ci de la un chiriarh la altul. Însă strategia autorităţilor statului nu a înregistrat rezultatele vizate, chiar dacă în unele cazuri presiunile s-au exercitat la cote inimaginabile. Bunăoară, Patriarhul Justinian nu a acceptat listele întocmite de autorităţile statului, ci le-a refăcut şi, în colaborare cu stareţii şi stareţele din eparhia sa, în mare parte a reuşit să păstreze personalul monahal din mănăstiri. Totodată, el a dezavuat atitudinea Mitropolitului Moldovei, care afişase o poziţie pasivă în aplicarea planului autorităţilor, deoarece considera că astfel se rupe unitatea sinodului în raport cu statul. Mitropolitul Firmilian al Olteniei a venit chiar în întâmpinarea responsabililor din departament cu listele întocmite la mitropolie, astfel încât mulţi monahi de înaltă ţinută duhovnicească au fost păstraţi în mănăstiri. Însă ceea ce poate că îl supăra cel mai mult pe Patriarhul Justinian era că edificiul său pe dimensiunea monahală se afla în pericolul prăbuşirii. (Va urma)