Monahismul românesc la începutul regimului „democrat-popular” (XXXIV)

Alături de canoanele bisericeşti invocate în referatul lucrătorilor din Departamentul Cultelor, se făcea o incursiune în trecutul modern românesc consacrat pen­tru măsurile care au condus la diminuarea drastică a feno­menului monahal. Prin această modalitate de a găsi soluţii la „problema” monahală a anilor ‘50, statul recurgea din nou la măsuri abuzive, tipice libera­lis­mului, în raport cu instituţia Bi­sericii. „Astfel, se continua în document, pe lângă alte legi mai vechi, decretul organic pentru viaţa monahală din anul 1864, hotărăşte în art. 5 următoarele: «Nici o autoritate ecleziastică nu va putea da vreunui individ băr­bat sau femeie tunsura monahală dacă nu-i va prezenta: autorizarea Sinodului general; autorizarea Ministerului Cul­telor». Apoi, Regulamentul Sinodului Bisericii Ortodoxe Ro­mâne pentru disciplina monahală din anul 1873 hotărăşte în art. 1 că: «Nimeni nu poate fi tuns în monahism fără încuviinţarea Sf. Sinod».

 Ulterior, prin Statutul de organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române din 1925 s-a lăsat episcopilor dreptul de a aproba primirea în monahism. Episcopii însă nu puteau aproba primirea în monahism decât după exami­na­rea condiţiilor de către o comisie specială.

În ceea ce priveşte vârsta celor care voiau să intre în monahism, Decretul organic din 1873, în art. 1, al. b, hotărăşte ca bărbaţii «să fie în vârstă de minimum 60 de ani», iar femeile de minimum 50 de ani (art. 3, al. c). Excepţii se admiteau numai pentru cei care sufereau de boli incurabile şi pentru tinerii cu studii desti­naţi pentru ierarhia superioară.

 Statutul Bisericii Ortodoxe din 1925 stabileşte vârsta candida­ţilor spre călugărie la 30 de ani. Cei cu studii superioare puteau fi admişi dacă împlineau vârsta de 25 de ani.

În prezent, Statutul Bisericii Ortodoxe Române din 1949 (art. 78, lit. e) prevede că nimeni nu poate fi tuns în monahism «fără absolvenţa a 7 clase elementare şi a şcolii monahale, cu certifica­rea unei meserii învăţate în ate­lier». Regulamentul monahal din 1953 prevede amănunţit în cap. II (art. 10-25) condiţiile în care se face primirea în mănă­stire şi apoi primirea în monahism sau tunderea, în felul următor: vârsta minimă 21 de ani; studii; formalităţi etc. În ge­neral, regulamentul vieţii monahale prevede numeroase îngrădiri pentru intrarea în mo­na­hism. Cu toate acestea, ele sunt eludate de episcopi, primirea în monahism făcându-se cu destulă uşurinţă.

 Dat fiind că în ultima vreme s-au produs grave tulburări în viaţa monahală (Sihastru, Sâmbăta, Tudor Vladimirescu etc.), soco­tim că este bine să se revină la vechea hotărâre, potrivit căreia primirea în monahism să se facă numai de Sinod”.

 În urma acestei analize, în De­par­tamentul Cultelor s-a conturat următorul plan de reducere a personalului monahal din Româ­nia: „1. Să nu se primească persoane minore în rândul can­di­daţilor la călugărie. Această măsură este conformă cu spiritul legilor noastre cu libertatea de conştiinţă şi cu unele practici mai vechi (vezi punctul 4 mai jos); 2. Să se ia în serios aşa-zisa «ispitire canonică», adică examenul şi observarea novicilor în vederea promovării lor la călugărie şi să se respecte toate dispoziţiile în vigoare, care ar fi suficiente pentru a elimina din monahism toate elementele anarhice. În prezent, totul e redus la o simplă formalitate (la T. Vladimirescu, admiterile în monahism le făcea Veronica Gurău după «indicaţiile Măicuţei Domnului», iar Episcopul Antim le aproba întocmai); 3. Să se revină la unele dispoziţii mai vechi prin care intrarea în monahism se făcea numai cu aprobarea Sinodului (aşa au fost dispoziţiile de la 1873 până în 1925); 4. Să se ştie că domnitorul Cuza venise cu legi de stat foarte severe în ceea ce priveşte călugării, legi care au fost menţinute şi respectate până târziu către sfârşitul sec. al XIX-lea. Între altele se prevedea: aprobarea Ministerului Cultelor pentru intrarea în monahism şi vârsta minimă de 60 de ani la bărbaţi şi 50 la femei. Chiar statutul Bisericii Ortodoxe din 1925 prevede ca vârstă minimă 30 de ani pentru intrarea în monahism. Asemenea dispoziţii s-ar putea introduce şi în prezent în statutul Bisericii Ortodoxe Române”. (Va urma)