Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Monahismul românesc la începutul regimului „democrat-popular” (XXXIX)

Monahismul românesc la începutul regimului „democrat-popular” (XXXIX)

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 24 Iun, 2015

Cei din Departamentul cultelor urmăreau cu abnegaţie planul de limitare a fenomenului monahal şi prin restricţionarea şcolarizării monahilor la Şcoala de cântăreţi bisericeşti din fostul Seminar monahal de la Neamţ. Acest neajuns a fost sesizat de monahi intelectuali, unii chiar dintre cei vizaţi de Securitate în dosarul de urmărire deschis împotriva aşezămintelor Slatina-Rarău, care la 16 septembrie 1956 trimiteau un memoriu către conducerea Bisericii Ortodoxe Române: „În ultimul deceniu, Prea Fericirea Voastră, împreună cu membrii Sfântului Sinod şi cu sprijinul realist şi dezinteresat al guvernului patriei noastre, prin noua reorganizare a vieţii monahale aţi pus piatra unghiulară pentru prezent şi viitor în vederea unei temeinice culturi călugăreşti. Astfel, au fost reorganizate în mănăstiri cursuri pentru ciclul II elementar, şcoli monahale pentru maici şi un seminar monahal pentru călugări, creându-se totodată condiţii prielnice de studii superioare chiar şi la Institutul teologic universitar din Bucureşti. Pentru toate aceste excepţionale şi epocale realizări, întregul monahism vă suntem adânc şi de-a pururi recunoscători.

Prea Fericite Părinte şi Înalt Prea Sfinţiţi şi Prea Sfinţiţi Membri, în ultima vreme am luat cunoştinţă de modificările aduse regulamentului şcolilor de cântăreţi bisericeşti şi seminariilor teologice, unde se menţionează că actuala secţie monahală de pe lângă seminarul teologic Neamţ, care era o continuare a unicului seminar monahal bărbătesc, s-a desfiinţat, iar vieţuitorii mănăstirilor vor fi şcolarizaţi pe lângă şcolile eparhiale respective. Din convorbirile noastre cu unii conducători şi proestoşi ai mănăstirilor de călugări am constatat că opinia monahală bărbătească este adânc îngrijorată de desfiinţarea unicei secţii monahale pentru cultivarea monahilor. Această îngrijorare este cu atât mai alarmantă, cu cât preoţii monahi şi duhovnicii mănăstirilor se răresc, iar alţii nu pot fi hirotoniţi decât cu absolvenţa seminarului. Dar nu numai atât, clericii monahi cu pregătire superioară sunt de asemenea necesari în mănăstirile de maici, în administraţia mănăstirească şi bisericească, la catedralele eparhiale, în învăţământ, precum şi în lucrarea misionară atât de actuală.

Pe de altă parte, risipirea vieţuitorilor din mănăstire, dornici de studii, pe la seminariile eparhiale a trezit în sufletele stareţilor o legitimă îngrijorare, întrucât la aceste seminarii elementele venite din mănăstire nu vor mai găsi un climat prielnic dezvoltării lor călugăreşti, căci nu vor mai fi sub îndrumarea, supravegherea şi controlul unor conducători monahi destoinici şi verificaţi pentru această lucrare.

Ţinând seamă de cele de mai sus, subscrişii, cu adâncă smerenie şi cu fiască supunere şi devotament facem Prea Fericirii Voastre şi membrilor Sfântului Sinod stăruitoarea rugăminte de a reînfiinţa o nouă secţie monahală, care să funcţioneze pe lângă şcoala de cântăreţi bisericeşti şi seminarul teologic din Curtea de Argeş, unde este un climat mănăstiresc sănătos, cu un destoinic stareţ, în persoana Prea Sfinţitului Arhiereu Pavel Şerpe, iar la seminar sunt profesori monahi care pot împlini în bune condiţiuni această misiune.

Noi, totodată, am reflectat şi asupra condiţiunilor de întreţinere şi adăpostire a acestei secţii la Argeş şi am constatat că ea poate funcţiona cu foarte puţină cheltuială şi anume: elevii să aibă bursă de la eparhii, ca şi în trecut; îmbrăcămintea şi cărţile vor fi procurate ca şi până acum de mănăstirile respective; cât priveşte adăpostirea acestei secţii la Argeş sunt mai multe posibilităţi: a) fie că se dau fostele cancelarii episcopale, care acum sunt proprietatea Episcopiei Râmnic-Argeş; b) fie construindu-se mansarda deasupra caselor, unde pot fi adăpostite circa 30 paturi. În cazul că nu se pot găsi fondurile necesare pentru această amenajare, semnatarii suntem dispuşi să contribuim din salariile noastre, făcând totodată apel şi la alţi dornici de promovarea monahismului pentru realizarea sumelor necesare”. Printre semnatari se numărau monahi care erau fie profesori, fie doctoranzi, în general teologi, precum: Benedict Ghiuş, Nicodim Sachelarie, Ghenadie Niţoiu, Gherontie Bălan, Justinian Dalea, Justinian Florea, Melchisedec Şuparschi, Sofian Boghiu, Felix Dubneac, Valeriu Anania sau Ioasaf Popa, se pare iniţiatorul acestui memorandum. (Va urma)