Monahismul românesc la începutul regimului „democrat-popular” (XXXVIII)

Faţă de situaţia apărută la Schitul Grăjdeni din Eparhia Romanului, privind tunderile în monahism fără aprobarea autorităţilor statului, la 5 ianuarie 1958, un inspector din Departamentul Cultelor făcea următoarea analiză însoţită de propuneri:

„1. Chiar dacă tunsul în monahism nu angajează cu nimic Departamentul Cultelor, în ceea ce priveşte partea materială, adică bugete etc., iar statutul BOR şi regulamentul organizării vieţii monahale dau libertate deplină ierarhului respectiv (chiar cu respectarea dispoziţiunilor art. 7) de a primi cât mai mulţi vieţuitori în mănăstiri, trebuie avute în vedere: a) Să se evite tunsul în monahism la mase compacte de vieţuitori, unde în mod normal iau parte rude, prieteni, invitaţi etc. Din depărtări, iar din împrejurimi vin, de asemenea, mulţi curioşi, popularizându-se astfel aceste manifestări religioase; b) Tunsul în monahism pe viitor să nu se facă cu asemenea uşurinţă în mănăstirile în care nu există cooperative sau ateliere şi unde vieţuitorii stau numai de se roagă, fără a produce ceva efectiv.

2. Discutarea în acest sens cu chiriarhii respectivi şi dispoziţiuni date organelor Departamentului nostru, pentru a fi foarte atenţi cu această problemă, încât se observă pe zi ce trece sporirea în mănăstiri a numărului de persoane şi trecerea lor în rândul vieţuitorilor şi vieţuitoarelor care se sustrag din societate, pentru a-şi crea alte condiţii de viaţă în aceste organizări religioase”.

„Problema recrutărilor în monahism” evident că a continuat să se agraveze în ochii responsabililor de la Departament, care considerau că trebuie să ia măsuri de limitare a fenomenului. Un astfel de caz este cel de la Mănăstirea „Sfânta Ana”-Rohia, acolo unde se înregistra o creştere a obştii, mai ales prin venirea unor monahi din părţile Sucevei sau intrarea unora tineri. Însă lucrul care l-a deranjat cel mai mult pe inspectorul de culte Ion Dimulescu a fost cazul fratelui Iacob Paşca, pentru care responsabilul statului nu era de acord pentru tundere, însă era susţinut de către Episcopul clujean Teofil Herineanu. În urma cercetărilor efectuate de inspectorul Dimulescu la Mănăstirea Rohia, Direcţia Studii din Departamentul Cultelor propunea într-un referat din 18 august 1958: „Pentru reglementarea primirii de noi vieţuitori în mănăstiri, pentru a se preîntâmpina popularea nejustificată a schiturilor şi mănăstirilor şi pentru a se asigura controlul ieşirilor din mănăstiri şi evidenţa tuturor mişcărilor şi deplasărilor de personal mănăstiresc, propunem: a) să se ceară conducerii Bisericii Ortodoxe modificarea art. 11 din Regulamentul pentru organizarea vieţii monahale, scoţându-se dispoziţiunile care îngăduie primirea în mănăstiri, pentru ucenicie, a minorilor şi introducându-se prevederea că pot fi primiţi în mănăstirile de călugări numai candidaţii care au satisfăcut serviciul militar ori care au fost clasaţi ca inapţi pentru serviciul militar; b) să se ceară împuterniciţilor regionali tabelul nominal al tuturor vieţuitorilor din mănăstiri, cu arătarea locului şi datei naşterii, a profesiunii anterioare, a rudelor şi cunoscuţilor cu care păstrează încă legătura, a motivelor speciale care-i determină să ceară învoiri de a ieşi din mănăstiri din când în când, a atitudinii faţă de conducerea bisericească, faţă de stareţ şi faţă de autorităţile de stat, precum şi caracterizarea atmosferei politice din fiecare schit şi mănăstire; c) să se facă demersurile necesare pe lângă Ministerul Afacerilor Interne pentru a ordona tuturor organelor de miliţie să nu mai dea vize de mutaţie călugărilor care voiesc a se muta în alte mănăstiri sau a vizita alte localităţi dacă n-au aprobarea prealabilă a Centrului eparhial de care aparţine şi aprobarea prealabilă a împuternicitului regional de culte al Departamentului Cultelor; d) să se ceară Centrului eparhial şi conducerii Bisericii Ortodoxe Române să ia măsuri efective pentru combaterea spiritului de la Vladimireşti şi a curentului de fals misticism susţinut de adepţii acestei foste mănăstiri; e) ş...ţ Tov. Inspector principal I. Dimulescu să fie sfătuit a evita, în viitor, discuţii precum cele avute cu Episcopul Teofil la Mănăstirea Rohia, controlul asupra vieţii bisericeşti trebuind efectuat cu mai mult tact şi fără a da prilej organelor bisericeşti sau clericilor reacţionari să se plângă de controlul statului în treburile interne ale mănăstirilor”. (Va urma)